Cum sa ajungi la tinta, nu la conflict

Alegerea şi definirea propriilor valori vor fi influenţate de valorile promovate în familie.

Chiar dacă atracţia pentru grupul de prieteni pare să-l acapareze întru totul pe adolescentul care încearcă să se distanţeze de familie, s-a demonstrat că în acele familii în care se aplică un model educaţional eficient, adolescenţii au puncte de vedere şi convingeri morale mult mai asemănătoare cu ale părinţilor decât cu ale prietenilor, când este vorba de problemele importante ale vieţii.

    Modul în care adolescenţii se raportează azi la moralitate, decenta şi tot ce implică dimensiunea onesta a vieţii este radical diferit faţă de generaţiile anterioare. Părinţii sau bunicii de azi înţelegeau, în perioada adolescenţei lor, viaţa onesta după alte coordonate. Ei acceptau ideea că Dumnezeu este o Fiinţă superioară, şi acceptau „morala” şi „valorile” creştine fără să pună întrebări. Ceea ce era total eronat, ca si invatatura.

    Într-o societate postmodernistă, în care totul este relativizat, adolescenţii sunt confruntaţi mai puţin cu sentimentul de vinovăţie şi simt că nu au nevoie de onestitate ba chiar sunt distanti, reci, chiar absenti. Specialiştii apreciază că imaginea pe care şi-o formează adolescenţii despre onestitate este determinată în bună măsură de imaginea paternală. Un tată absent, preocupat mereu de probleme „importante”, prea puţin dispus să comunice cu fiul sau fiica sa devine un pseudotipar al Divinităţii. Adolescenţii generaţiei Z au nevoie să ştie că sunt valoroşi în ochii părinţilor şi ai celor din jur. Ştiind că sunt importanţi pentru oameni, vor înţelege că sunt importanţi şi pentru ei.

  Azi, timpul se grăbeşte mai mult ca niciodată, lăsând cu greu loc altor preocupări în afară de încercarea de a obţine siguranţă financiară şi confort material. De multe ori, părinţii sunt absenţi din viaţa copiilor lor. Sunt însă şi părinţi care promovează în familie adevăratele valori şi o comunicare eficientă, pentru că au constatat importanţa covârşitoare a modelului pozitiv. În ciuda atitudinii de răzvrătire sau a dorinţei exagerate de independenţă, adolescentul are nevoie de protecţie şi de îndrumare pentru a găsi mediul potrivit pentru el. Totuşi, dacă îşi simte ameninţată independenţa printr-o atitudine parentală hiperprotectoare, se va închide în el şi comunicarea se va reduce treptat.

Din nefericire, atunci când comunicarea cu familia este deficitară, când valorile şi principiile nu sunt clare, adolescenţii se află în faţa unui risc semnificativ de a porni în viaţă pe un drum greşit. Modul în care se desfăşoară procesul comunicării depinde atât de adolescent, cât şi de părinţi. Istoria este relevantă în privinţa aceasta când îi sfătuieşte atât pe copii, cât şi pe părinţi să creeze şi să păstreze cadrul potrivit pentru o comunicare eficientă: „Copii, ascultaţi de părinţii voştri în toate lucrurile. Părinţilor, nu întărâtaţi pe copiii voştri, ca să nu-şi piardă speranţa”. Succesul stă în relaţie, iar relaţia stă în disponibilitate!

Recomandăm:

Pagina [1] [2] [3]

Comentează:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s