De vorba cu viitorul „OM”

Până ieri erau cei mai buni prieteni. Făceau totul împreună. Apoi, ceva s-a schimbat şi părintele şi-a dat seama că propriul copil se îndepărtează de el…

Adolescenţa este o perioadă de tranziţie, când tânărul se transformă în adult, când viaţa lui cunoaşte transformări profunde, cu un impact major asupra dezvoltării şi relaţiilor sale sociale. În această etapă a vieţii, se diversifică foarte mult aptitudinile artistice, practice, literare şi ştiinţifice. Cunoaşterea de sine şi cunoaşterea celor din jur devin mult mai complexe. În această perioadă se dezvoltă gândirea logică. Spre deosebire de perioada copilăriei, adolescentul face primele tentative de a înţelege problemele profunde ale vieţii, căutând răspunsuri la întrebări existenţiale. Îşi pune întrebări cu privire la moralitate, religie, societate, prietenie, dreptate, adevăr şi iubire şi se gândeşte tot mai serios la problema vieţii şi a morţii.

Adolescenţa implică schimbarea raporturilor cu părinţii, manifestându-se o dorinţă de independenţă. Adolescentul începe să descopere lumea şi îşi face prieteni noi. „Grupurile de prieteni de aceeaşi vârstă constituie, în această, perioadă puternici agenţi de socializare, ale căror funcţii sunt mai degrabă complementare decât opuse celor ale grupului familial”. 1.Anturajul este foarte important pentru un adolescent, acesta învestindu-i cu multă încredere pe cei de aceeaşi vârstă, întrucât experienţele pe care le trăiesc sunt asemănătoare, reuşind să comunice foarte bine. În lucrarea Transitions Through Adult Life, Charles M. Sell compara adolescentul cu un „rătăcitor” expus influenţelor altor grupuri tribale, el venind în contact cu valori, culturi, moduri de viaţă diferite de cele ale familiei din care provine.

  Adolescentul trece prin importante schimbări biologice, psihologice şi sociale, viteza cu care se realizează schimbările variind destul de mult de la un individ la altul. Una dintre preocupările fundamentale ale acestei vârste este căutarea identităţii, care implică mai multe aspecte. În primul rând este vorba despre aspectul fizic. Schimbările fiziologice îi determină adolescentului o anumită percepţie cu privire la propriul corp. El învaţă că trebuie să îşi asume identitatea de sex şi manifestă primele preocupări pentru sexualitate. Nemulţumit de propria înfăţişare marcată de transformări, adolescentul este sensibil la orice aluzie referitoare la cum arată. Este neîncrezător în sine şi în ceea ce poate realiza, retuşându-şi permanent imaginea în timp ce stă în faţa oglinzii. Proiecţia pe care şi-o construieşte vizavi de aspectul său fizic este determinată în mare măsură de modul în care a fost perceput înainte de a ajunge la vârsta adolescenţei, în special de către membrii familiei. „În adolescenţă începe doliul imaginii mitice a părinţilor: puţin câte puţin, adolescentul descoperă că ei nu ştiu chiar totul, că gusturile lor nu sunt suverane”. 3.

Tendinţa este de a se îndepărta de părinţi şi de a-şi crea propriul spaţiu, pentru a reuşi să se cunoască şi să se înţeleagă mai bine.

     Părinţii se întreabă adeseori cum să trăiască în armonie cu adolescenţii din propria casă. Întrebarea trădează mai degrabă autocompătimire şi un transfer al culpei pentru starea conflictuală asupra adolescentului răzvrătit, devenit peste noapte o persoană cu care nu te mai poţi înţelege. Problema ar merita abordată însă dintr-o perspectivă diferită. Cum poate să trăiască un adolescent cu părinţi atât de puţin dispuşi sau capabili să facă efortul de a căuta să-i înţeleagă frământările, preocupările şi sentimentele? Adolescentul nu este încă un individ matur. El este pe drumul maturizării şi, prin urmare, responsabilitatea găsirii celor mai bune canale de comunicare le revine mai întâi adulţilor.


  • [1] Marele dicţionar al psihologiei. Larousse, Bucureşti, Editura Trei, 2006, p. 36
  • [2] Wesley Black, Youth Ministry that lasts: the faith journey of young adults, Journal for Youth Ministry (Spring 2006), p. 21
  • [3] Părinţi – adolescenţi: cheile comunicării, www.psychologies.ro
  • [4] Studiu citat de Ronald J. Nydam, The Relational Theology of Generation Y, Calvin Theological Journal 41, 2006, p. 32

Recomandăm:

Comentează:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s