Lungul drum al parintilor catre copii

  Adolescenţii de azi pornesc în viaţă cu dreptul, fiind animaţi de ţinte înalte – este concluzia sociologilor Barbara Schneider şi David Stevenson, în urma unui studiu privind această categorie de vârstă. Totuşi, în perioada liceului, fie din cauza resurselor financiare şi educaţionale neadecvate, fie din cauza unor alegeri greşite, făcute fără a beneficia de sfatul şi experienţa unui adult, adolescenţii pierd drumul drept.

 În cartea A Tribe Apart: A Journey Into the Heart of American Adolescence, Patricia Hersch, specialist în ştiinţe sociale, atrăgea atenţia asupra faptului că mulţi adolescenţi trăiesc singuri, părinţii fiind plecaţi în cea mai mare parte a timpului. Familia, care ar trebui să fie locul unde adolescentul îşi dezvoltă abilităţile de comunicare şi relaţionare, nu mai există în forma ei tradiţională, care, de altfel, este singura formă pe care o are familia adevărată.

Prioritatea de azi, succesul de mâine

    Părinţii au astăzi tot mai multe priorităţi. Programul de muncă este mai lung, iar responsabilităţile pe care le au sunt mai numeroase. În aceste condiţii, le este greu ca la întoarcerea acasă să facă faţă altor probleme, cele interne. Soluţia cea mai la îndemână este să rezolve prin porunci scurte, răstite, problemele care le solicită implicarea. În realitate, soluţia aceasta funcţionează o dată sau de câteva ori, însă pe termen mediu şi mai ales lung, consecinţele vor fi negative. Adolescentul va ajunge să-şi considere părintele drept o persoană care nu-l înţelege (sau, mai rău, nu vrea să-l înţeleagă) şi cu care nu are niciun sens să stea de vorbă.

    Dezvoltarea unei comunicări eficiente cu adolescentul trebuie să devină o prioritate. Desigur, dacă ar fi întrebaţi, mulţi părinţi ar confirma validitatea şi importanţa acestei afirmaţii, totuşi, prea puţini investesc în acest sens. Construirea unei relaţii între părinte şi copilul aflat la vârsta adolescenţei nu începe în momentul intrării copilului în această etapă a vieţii. Este de fapt continuarea unei relaţii care exista deja.

Vor modele, nu vor sfaturi 

    Pentru că se află într-o etapă a vieţii în care îşi formează personalitatea, adolescentul are nevoie de modele. Felul în care părinţii se exprimă şi îşi controlează sentimentele devine un model pe care copilul şi-l va aminti toată viaţa. Niciun părinte nu doreşte ca propriului copil să fie apatic, să aibă o voinţă slabă, să fie răzbunător, uşor de ofensat, neiertător, încăpăţânat, ci, dimpotrivă, ar vrea să fie energic, comunicativ, generos, curajos, echilibrat, demn de încredere, cutezător, cu voinţă puternică, tandru, credincios. Aceste calităţi se dezvoltă de obicei prin imitare.

    Oferirea unui model pozitiv în familie ajută la prevenirea şi soluţionarea multora dintre problemele vieţii. Părintele înţelept îi împărtăşeşte natural adolescentului situaţii din propria experienţă de viaţă, ştie să recunoască o greşeală pe care a făcut-o, găseşte ocaziile potrivite pentru a-şi exprima afecţiunea.

    Este important de înţeles că atunci când copilul ajunge la vârsta pubertăţii, abilitatea sa de a recunoaşte emoţiile celorlalţi scade brusc şi revine la normal abia în jurul vârstei de 18 ani. Este concluzia unui studiu realizat de o echipă de neurologi de la Universitatea din San Diego. Aceasta explică lipsa de reacţie şi empatie a adolescentului faţă de rugăminţile sau plânsul mamei. În schimb, pretinde să nu i se mai facă morală. În astfel de situaţii, este utilă sugestia lui Stephen Covey din Eficienţa în 7 trepte: încearcă mai întâi să înţelegi şi apoi să fii înţeles. Nu este suficient să înţelegi parţial problemele şi sentimentele adolescentului, pentru că sensibilitatea acestuia vizavi de sinceritatea persoanelor adulte este foarte mare. Sinceritatea deplină în relaţia cu adolescenţii este o condiţie necesară unei comunicări eficiente.

Ştii adolescenteza?

    Patru din zece adolescenţi folosesc mesageria instant pentru a transmite lucruri pe care nu îndrăznesc să le spună faţă-n faţă – se arăta într-un sondaj citat de Associated Press. În condiţiile în care acesta este modul de comunicare al adolescenţilor astăzi, înainte de a le stabili limite de timp în privinţa accesului la internet, părinţii trebuie să înveţe să vorbească pe limba lor. Dacă tatăl sau mama ar avea un cont pe Messenger, ar creşte şansele să fie ascultat de propriul copil. Mai mult, copilul ar fi mândru că are un părinte dornic să înveţe şi să se adapteze noilor mijloace de comunicare. Poate că pentru unii părinţi lucrul acesta este dificil, importante sunt însă găsirea unor soluţii ingenioase de a ieşi în întâmpinarea copilului, de a-l întâlni în zona lui de confort, şi disponibilitatea pentru comunicare.


Recomandăm:

Comentează:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s