Criza secolului XXI si colapsul dinaintea celui de-al III_lea razboi mondial

  • Cauzele crizei

Unii il indica pe Alan Greenspan, directorul Federal Reserve (Banca Centrala a Americii) intre 1987 si 2006, ca principalul responsabil al crizei actuale. In acei ani, economia a “galopat” intr-un ritm nemaiintalnit datorita unei serii de circumstante favorabile ca “deregularizarea” si inovatia tehnologica.

Era inevitabil faptul ca aceasta cursa nu putea dura la infinit si ca, mai devreme sau mai tarziu, vor aparea semne de oboseala. In America se voteaza la fiecare patru ani si cine guverneaza are tot interesul sa nu lase pe nimeni sa intunece un cer atat de senin. Greenspan, ca un angajat model, s-a conformat si, in momentele de incetinire, a decis sa ajute piata scazand dobanda ceruta de Banca Centrala pentru imprumuturile acordate bancilor americane. Astfel, criza nu a fost acceptata ca un eveniment natural, ci a fost voluntar amanata. Criza a venit in cele din urma, dar, evident, cu consecinte mai devastatoare.

Cineva vorbea de o economie “drogata”. Un cal de rasa bine antrenat poate sa termine o cursa intr-un minut; ajutat de substante chimice poate sa o termine in 55 de secunde si, cu o doza crescuta, chiar in 50 de secunde. Daca, insa, intr-o zi calul se prabuseste, n-ar trebui sa fie o surpriza.
Un economist a scris ca a pune la dispozitie bani cu dobanzi apropiate de zero este ca si cum ai face cadou o sticla de vodca unui copil. Sa nu ne miram daca dupa asta copilul se imbata. Inainte de a vorbi de iesirea din criza, este necesar sa ne gandim putin la efectele acestei “betii”.

Criza pe care o traim nu inseamna doar diminuarea PIB-ului. Crizei economice i s-a suprapus o criza financiara de proportii uriase. Cauzele acestui dezastru trebuie cautate in lipsa sau in precaritatea controalelor americane asupra activitatilor financiare. Unele controale care au fost introduse dupa Marea Depresiune din 1929 au fost eliminate sub efectul afirmarii politicii de “deregularizare”. Controalele nationale, chiar si in Europa, s-au dovedit inadecvate intr-o lume in continua globalizare si interconectare economica.

Toate statele s-au dovedit nepregatite in fata proliferarii instrumentelor financiare derivate, adica a titlurilor al caror pret este bazat pe valoarea de piata a altor bunuri, ca de exemplu indici bursieri, valute… entitati ce au cauzat multe caderi nervoase.

Poate ca au exagerat cei ce au numit aceste titluri “pariuri camuflate”, mai apropiate activitatii de cazino decat activitatilor financiare. Toate tarile, cand criza financiara a explodat in toata gravitatea ei si au fost obligate sa intervina, nu aveau nicio baza de date care sa le furnizeze informatii concrete asupra cresterii riscului asociat titlurilor derivate aflate in posesia bancilor nationale.

Pentru a intelege importanta partii financiare in contextul general al crizei, trebuie sa ne amintim ca au fost puse la dispozitia programului TARP – de protectie a bancilor impotriva activelor toxice – 700 de miliarde de dolari (mai mult decat PIB-ul Romaniei insumat pe ultimii cinci ani).

Sigur ca nu este moral ca Statul sa dea din banii tuturor pentru a salva acele banci care, intr-un mod atat de iresponsabil, au agravat aceasta criza, dar nu se putea face altfel. Zilnic, milioane de persoane transfera bani. O banca ia banii celui ce ordona o plata si, la randul ei, este creditata de catre banca beneficiarului cu suma transferata. Dar, daca aceasta ultima banca nu mai are incredere in prima, procesul se intrerupe. Acest lucru s-a intamplat cu mai putin de un an in urma: bancile nu mai aveau incredere una in alta. S-ar fi ajuns la colapsul sistemelor interbancare, la paralizarea economiei. Statele (toate, chiar daca in diverse forme) au fost constranse sa intervina in ajutorul bancilor si sa plateasca pagubele.

Odata “digerate” aceste pierderi putem sa incepem sa ne intrebam: cand vom iesi din criza?

  • Fostul şef al Rezervei Federale, Alan Greenspan, a declarat, într-un interviu acordat BBC, că lumea va trece printr-o nouă criză financiară.
Interviu Alan Greenspan

“Crizele financiare sunt diferite, însă au aceeaşi sursă fundamentală”, a afirmat Greenspan.

Acesta a ţinut să precizeze că a prevăzut faptul că va urma criza, aceasta fiind o reacţie normală a unei lungi perioade de prosperitate. “Criza va avea loc din nou, dar va fi diferită”, a spus Greenspan.

  • De vină e “natura umană”

“Există un mod de manifestare al oamenilor atunci când se confruntă cu lungi perioade de prosperitate, şi anume acela de a crede că acestea sunt neîntrerupte”.

În ceea ce priveşte criza financiară care a urmat falimentului Lehman Brothers, Greenspan a ţinut să precizeze că bancherii ştiau de dinanite că se expun unui grad ridicat de risc şi că, la un moment dat, va urma un punct în care vor avea loc corecţii.

Întrebat dacă poartă vreo vină pentru declanşarea actualei crize Alan Greenspan a declarat că nu are nici cea mai mică responsabilitate pentru criza economică.

“Este vorba despre natura umană. Până se va găsi cineva care să schimbe firea umană, vom tot avea crize, însă niciuna nu va arăta exact ca aceasta, pentru că două crize nu au nimic în comun, decât firea umană”, a spus fostul preşedinte al Rezervei Federale Americane. (BBC)

  • Lista vinovatilor pentru Criza Financiara
Publicatia britanica “The Guardian” a publicat luni lista celor 25 de persoane despre care sustine ca se afla la originea crizei financiare mondiale. Lista “vinovatilor” cuprinde nu mai putin de 25 de nume celebre, printre care se numara Bill Clinton, George W. Bush, sau Gordon Brown.
 Address to the Nation on Immigration. Oval. 
Judecand dupa spatiul acordat in paginile publicatiei celor responsabili de declansarea crizei, un loc de frunte il ocupa insa de departe Alan Greenspan, fostul presedinte al US Federal Reserve, unul dintre sustinatorii imprumuturilor subprime, si Kathleen Corbet, fost CEO la Standard & Poor’s, a carei agentie de rating, cea mai mare din lume, nu a reusit sa avertizeze in legatura cu riscurile creditelor subprime. “Cea mai mare criza economica de la Marea Depresiune nu este un fenomen natural ci un dezastru provocat de om in care am jucat cu totii un rol”, sustine “The Guardian” in deschiderea articolului, care imparte vinovatii pentru declansarea crizei in mai multe categorii distincte. In fruntea listei si neintegrat unei categorii aparte se afla insa Alan Greenspan, cel numit odinioara “Oracolul” sau “Maestrul”. El este acuzat ca a permis dezvoltarea problemelor de pe piata imobilara prin dobanzile mici si lipsa legislatiei in domeniul imprumuturilor. In plus, fostul presedinte al US Federal Reserve a fost unul dintre sustinatorii imprumuturilor subprime. Urmatorul “cap al rautatilor” aminitit de publicatia britanica este Mervyn King, guvernator al Bank of England. Ca si in cazul lui Greenspan, autorul articolului nu il include in nici-o categorie aparte. King este acuzat intre altele ca, la debutul crizei, a refuzat sa pompeze lichiditati in sistemul financiar, reactionand mai degraba pasiv la dezastru, caruia nu i-a recunoscut din timp gravitatea. In continuare, “The Guardian” prezinta lista politicenilor responsabili de criza. Cap de lista este fostul presedinte al Statelor Unite, Bill Clinton, care a a intarit prevederile asa-numitului Community Reinvestment Act din 1977, pentru a-i forta pe cei care fac imprumuturi sa permita ca si cei dezavantajati din punct de vedere social sa beneficieze mai usor de imprumuturi si a permis separarea totala intre bancile comerciale si bancile de investitii. Clinton este urmat pe lista de fostul premier britanic Gordon Brown, care a pus interesele celor din City-ul financiar londonez in fata altor sectoare ale economie. In ceea ce-l priveste pe fostul presedinte american George W. Bush, acesta este acuzat ca nu a tinut in frau Wall Street-ul cu o legislatie adecvata si ca nu a luat masuri pentru a reglementa imprumuturile subprime acordate celor care nu si le puteau, de fapt, permite. Ultimul de pe lista politicenilor responsabili de declansarea crizei este fostul senator american Phil Graham, care a vazut in imprumuturile subprime “visul american” si care numea Wall Street-ul “un loc sfant” pe care, de altfel, l-a coplesit cu donatii generoase. Urmatoarea categorie nominalizata de “The Guardian” este de altfel tocmai cea a bancherilor si a finantistilor de pe “sfantul” Wall Street. Alaturi de Kathleen Corbert, a fost inclusa aici Abi Cohen, fost analist sef la Goldman Sachs, care nu numai ca nu a anticipat criza, dar a oferit chiar prognoze optimiste. Printre vinovatii acestei categorii se numara potrivit publicatiei britanice si Maurice Greenberg, aflat in fruntea grupului AIG, Andy Hornby, fostul presedinte al bancii HBOS, Sir Fred Goodwin, fostul presedinte al bancii RBS, Steve Crawshaw, fostul presedinte al bancii B&B, sau Stan O’Neal, fostul sef al Merrill Lynch. La categoria “Altii” au fost incluse personalitati precum Geir Haarde, fost premier al Islandei, sau Dick Fuld, director executiv al Lehman Brothers, dar si “publicul american” in sine, criticat pentru ca nu a realizat ca imprumuta mai mult decat isi poate permite. Lista alcatuita de “The Guardian” se incheie cu cei care “au vazut criza venind”. In fruntea acestei categorii a fost nominalizat deja celebrul Andrew Lahde, presedintele unui fond de investitii de SUA, care s-a retras in plina glorie dupa ce a castigat zeci de milioane de dolari din criza creditelor, declamand, in loc de adio, “Va multumesc ca m-ati imbogatit, idiotilor!”. Un alt personaj amintit la aceasta ultima categorie este John Paulson, care a fost, la randul sau, descris ca “unii dintre cei mai mari beneficiari ai crizei creditelor” dupa ce a castigat, in 2007, nu mai putin de 3,7 miliarde de dolari. Este drept insa, noteaza “The Guardian”, ca, in urma criticilor potrivit carora a profitat de nenorocirea altora, Paulson a donat 15 milioane de dolari persoanelor care se confruntau cu probleme de natura ipotecara.
  • Profeti “apocaliptici” ai viitoarei crize globale

Faber, Stiglitz, Grantham, Johnson, Ferguson, Taleb, Soros, Shiller, Bigs, Diamond avertizeaza ca n-am invatat nimic din criza financiara si ca un nou dezastru de proportii ne paste in curand.

1.Marc Faber: Imperiul American si-a atins apogeul, acum este in declin
Economistul legendar stabilit in Hong Kong spune ca linia medie a vietii celor mai mari civilizatii ale lumii a fost in general de 200 de ani. Odata ce o societate cunoaste succesul devine aroganta, cu pretentii de infailibilitate, corupta si decadenta, cheltuie exagerat, finanteaza razboaie, diferentele de avere si tensiunile sociale cresc iar societatea in cauza intra intr-o perioada de declin secular.

2. Grantham: nu invatam nimic, suntem condamnati sa repetam trecutul, la scara mai mare
Managerul de fond Jeremy Grantham crede ca vom repeta cosmarurile noastre financiare. In urma cu un an eram aproape de Marea Depresie Din pacate n-am invatat nimic si ne condamnam la o noua criza fiananciara de proportii in viitorul nu prea indepartat.Am avut raliul nostru pe o piata in declin (bear-market rally). In perioada urmatoare, ciclurile istoriei pus comportamentul nostru irrational ne garanteaza o noua dezordine de proportii.

3.Stiglitz: Wall Street a creat un scurt respiro inainte de viitoarea prabusire
Economistul laureat cu premiul Nobel, Joseoh Stiglitz, a avertizat recent: Pana cand sistemul de stimulente financiare nu este drastic reformat pe Wall Street, sectorul financiar va ocoli cu eleganta orice tentativa noua de reglementare. Avem doar o scurta perioada de pauza inaintea noii crize. Nimic nu s-a schimbat, poate doar in rau. Lobbystii ghideaza Congresul, Fed si pe insusi Obama.

4.Johnson: Ne grabim spre a doua Mare Depresie
Fostul economist-sef al FMI,Simon Johnson este de parere ca industria financiara a capturat efectiv guvernul blocand orice reforma esentiala. Pana cand Wall Street nu este  “gatuita” nu avem nici o sansa sa prevenim Marea Depresie 2.

5. Ferguson: Banii ieftini ai Fed-ului alimenteaza noi baloane speculative

Istoricul Niall Ferguson afirma ca a existat o lunga succesiune a baloanelor in lumea financiara in istoria de 400 de ani ai pietei de capital americane. Fara un balon al creditului, ai banilor ieftini tipariti de Fed, acestea nu ar fi putut insa sa apara. Inca o bula (si o prabusire) a pietelor este inevitabila potrivit lui Ferguson, multumita exploziei datoriilor guvernului American, a suportului Fed pentru sistemul bancar si a lacomiei insatiabile de pe Wall Street.

6. Taleb: Fed este bantuita de stafia lui Greenspan
Cand Obama l-a renumit pe Bernanke seful Fed-ului,Nassim Taleb,professor de risk -management si autor mitic al cartii Lebada Neagra, a avertizat asupra unui nou dezastru: Lumea n-a fost nicicand mai fragila. Obama este blocat cu o clona a lui Greenspan si o strategie dementa de a salva un sistem bancar in colaps inundand lumea cu dolari inflationisti.

7. Soros: Dolarul este mort ca valuta de rezerva
Miliardarul George Soros traseaza noua paradigma: superboom-ul Americii din ultimii 25 de ani a dus la o masiva dereglementare a pietelor,eliberand lacomia excesiva ce a crest bulele dot-com si a creditului si un sistem tenebros al derivatelor.  Sistemul este frant. Actuala criza marcheaza sfarsitul unei ere a expansiunii creditului, bazata pe dolar ca moneda pentru rezervele bancilor centrale. Suntem intr-o vreme a destrugerii de bogatie,va fi foarte greu de conservat valoarea bunurilor in aceste circumstante.

8. Shiller: Dot-com, subprime, urmeaza episodul 3
Economistul Robert Schiller avertizeaza ca pana nu intelegem prsihologia ce alimenteaza bulele speculative nu vom invata sa le evitam. Am trait recent doua epidemii de optimism financiar si suntem aproape de un al treilea episod care va raspandi insa pesimismul irational si neincrederea.

9.Biggs: Vindeti tot, cumparati arme si hrana
In best-sellerul sau din 2008 “Bogatie,Razboi si Intelepciune”,fostul guru al research-ului pentru Morgan Stanley, Barton Biggs, avertiza sa ne pregatim pentru o prabusire a civilizatiei. Pentru a supravietui Biggs indemna popualtia sa isi amenajeze locuinte independente energetic, unde sa stocheze rezerve de hrana conservata,seminte,fertilizatori,medicamente si arme cu care sa se apere impotriva jefuitorilor.

10. Diamond: Natiunile ignora amenintarile evidente pana cand e prea tarziu
Biologul Jared Diamond este de parere ca societatile se prebusesc pentru ca ignora evidentele si se mentin in faza de negare pana cand este prea tarziu. Curbele declinului sunt abrupte. Prabusirea unei societati poate incepe doar la unul-doua decenii dupa ce si-a atins apogeul bogatiei,puterii si a extinderii populatiei. Astfel de avertizari erau pretutindeni dar Greenspan, Bernanke ori fostul secretar al Trezoreriei Henrry Paulson erau in faza negarii. Se va intampla din nou cu Obama. Bulele viitorului vor deveni si mai mari, prabusirile si mai devastatoare.

  • Criza secolului XXI si colapsul dinaintea celui de-al III_lea razboi mondial

Cutremurul financiar din anul 2008 reprezintă numai începutul unei crize economice, sociale şi politice cum nu se vede decât o dată într-o viaţă de om, scrie Jim Quinn, într-o serie de articole postate pe publicaţia online The Burning Platform. Încercările de a întrezări revenirea economică din media, ale politicienilor şi ale oamenilor din lumea investiţiilor, sunt calificate drept patetice, ele pornind de la o perspectivă lineară asupra istoriei dominată de credinţa că progresul omenirii este în linie dreaptă. De fapt, istoria este ciclică şi se repetă la fiecare 80-100 de ani.

“Adevărul este astăzi o resursă rară pe planetă”, zice Quinn, afirmând că oamenii care întreţin iluzia revenirii economiei americane nu înţeleg natura actualei crize şi fac un imens deserviciu populaţiei, dezinformând oamenii într-un moment în care aceştia ar trebui să fie pe deplin conştienţi de vremurile grele care vor veni. “Vă pot garanta că această ţară nu va cunoaşte o revenire economică sau progres pentru alţi cincisprezece sau douăzeci de ani. Dacă apreciaţi că ultimii patru ani au fost răi, nu aţi văzut încă nimic”, spune autorul citat.

El face trimitere la cartea “A patra întoarcere” (”The Fourth Turning”) publicată în 1997 şi scrisă de William Strauss şi Neil Howe. Potrivit lucrării respective, SUA se află în faţa unui nou şoc ce nu este comparabil decât cu cel de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, când coloniile engleze şi-au declarat independenţa, cu Războiul Civil din 1861-1865 şi cu marea criză de la jumătatea secolului trecut, care a început cu crahul bursier de la New York din 1929 şi a continuat cu cel de-al doilea Război Mondial.

  • Lăsaţi orice speranţă… la intrarea în criză

Problemele acumulate în societate sunt foarte mari, iar deznodământul nu poate fi decât unul singur, afirmă Quinn: “Speranţa nu este o opţiune. Este prea multă datorie, sunt prea puţine fluxuri de bani, prea multe promisiuni, prea multe minciuni, prea puţină gândire de bun-simţ, prea multă iluzie în masă, prea multă corupţie, prea puţină încredere, prea multă ură, prea multe arme în mâinile prea multor nebuni şi prea puţini lideri vizionari pentru a nu se crea o implozie mondială de proporţii epice”.

Factorii de decizie politică şi establishment-ul financiar vorbesc despre găsirea de soluţii, însă stadiul la care am ajuns în 2012 ne lasă de fapt fără niciun fel de opţiuni în faţă. “Deceniile de nebunie, acumulare de datorii şi de iluzii hrănite de frenezia materialistă au lăsat lumea falită şi fără opţiuni. Şi încă liderii noştri accelerează acumularea de datorii, în timp ce încurajează masele să se comporte ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat din 2008″, scrie The Burning Platform.

  • Cifrele care ne spun de ce criza este inevitabilă

În media se vorbeşte despre traversarea crizei şi reîntoarcerea la normalitate. Problema este însă că ceea ce este acum considerat ca fiind normalitate este de fapt o subestimare a posibilităţii apariţiei unor dezastre, dublată de o capacitate de redusă pentru înfruntarea acestora. Americanii, practic, nu sunt pregătiţi mental pentru a accepta factorii care ne duc spre un colaps economic. Cifrele însă vorbesc de la sine.

Datoria publică a SUA a crescut cu 5.600 miliarde de dolari numai în ultimii trei ani, adică tot atât cât suma datoriilor strânse în 211 ani, între 1789 şi 2000. În medie, în deceniul precedent, deficitul bugetar nu a fost mai mare de 190 miliarde dolari pe an. În mandatul lui Barack Obama aproape s-a înzecit la 1.300 miliarde dolari. Niciodată acest deficit fiscal nu a depăşit 4% din produsul intern brut. Astăzi se cifrează la 9% din PIB.

Din 242 milioane de americani apţi de muncă, nu mai puţin de 100 milioane nu lucrează. Obligaţiile neacoperite ale sistemelor de sănătate şi asistenţă socială se ridică la 100.000 miliarde dolari. Adăugăm la aceasta iluzia imperiului care poartă războaie nedeclarate peste oceane şi întreţine o armată imposibil de finanţat.

  • Normalitate sau nefiresc?

Întreaga societate se bazează pe iluzii, chiar dacă referirile despre o revenire la “normalitate” sunt enunţate de politicieni sau în media. De fapt, suntem departe de normalitate, scrie The Burning Platform. Tendinţa către controlul strict al oamenilor şi pentru supraveghere, din ce în ce mai vizibilă, este nefirească. Ca şi multe dintre celelalte aspecte cu care ne obişnuim. “Ne-am convins singuri că cea mai bună cale de a rezolva problema datoriilor este aceea de a crea mai multă datorie. Credem că vom fi în mai mare siguranţă dacă atacăm ţări străine”, spune Quinn, adăugând că, în paralel, instituţiile financiare care au indus risc sistemic au fost încurajate să devină şi mai puternice, iar Rezerva Federală Americană este încredinţată cu noi puteri, deşi a distrus 97% din puterea de cumpărare a dolarului de la înfiinţarea sa.

  • Lovitura vine când ne aşteptăm mai puţin

Crizele vin surprinzător. Astfel, în 1772 nimeni nu se gândea că în America de Nord va urma un război de opt ani după declararea independenţei celor 13 colonii engleze; în 1859, la câştigarea alegerilor prezidenţiale de către Abraham Lincoln, nimeni nu se aştepta că va urma un război în care vor muri 700.000 de americani; în 1928 nimeni nu îşi imagina că Bursa de la New York se va prăbuşi cu 89% şi că va izbucni o conflagraţie mondială în care aveau să se piardă 60 milioane de vieţi.

  • Să nu ne lăsăm amăgiţi de iluzia revenirii. Criza este lungă

Şi criza din 2008 a lovit năprasnic, după ce în 2007 în societate domina un optimism extrem. Alegerea lui Barrack Obama la sfârşitul lui 2008 şi anii de respiro pe care i-am traversat pot da senzaţia că actuala criză a fost depăşită. Nu este aşa!, atrage atenţia Jim Quinn. El aminteşte că şi în 1776, la declararea independenţei, solidaritatea coloniilor părea a indica faptul că momentele grele au fost surmontate. Asta nu a împiedicat însă continuarea crizei în anii de război care au urmat.

La fel, în 1861, armata unionistă îşi croia drum către Richmond, capitala Confederaţiei, iar războiul civil părea că se îndreaptă către un deznodământ rapid. A urmat însă dezastrul de la Bull Run din iulie 1861, iar victoria sudiştilor a prelungit conflictul cu încă patru ani. Dimpotrivă, criza s-a acutizat, iar Lincoln a găsit prilejul pentru a-şi asuma puteri dictatoriale. Au fost mărite taxele şi legiferate mobilizările forţate care au permis înrolarea rapidă a încă unei jumătăţi de milion de americani.

În 1933 părea că ce a fost mai greu din criză a fost traversat. A urmat însă “vacanţa bancară”, în care deponenţii nu au avut acces la economiile lor şi aceasta a fost urmată de confiscarea aurului. Războiul mondial din prima jumătate a anilor ‘40 a fost doar o confirmare a faptului că marea criză începută în 1929 nu se încheiase.

La fel, revenirea din 2009-2012 poate fi înşelătoare, iar începând cu 2013 este de aşteptat ca actuala criză să se reia cu putere. “Nimeni nu ştie exact care vor fi evenimentele care vor marca această perioadă de criză din istoria noastră. Dar nu este cale de întoarcere. Am intrat în iarnă, iar zilele frumoase şi calme ale toamnei au trecut demult. Nimic altceva decât furtună, durere şi sacrificiu nu se află în faţa noastră. Am intrat în iarna nemulţumirilor noastre nepregătiţi, aidoma greierului din fabulă. Asta ne asigură că această criză va fi, de departe, mai dură decât ar fi fost necesar să fie. Greierele vrea soluţii şi răspunsuri uşoare la problemele create în decenii de ignoranţă, lene, lăcomie şi prostie. Este prea târziu. Nu sunt răspunsuri uşoare, iar soluţiile sunt toate dureroase şi amare”, conchide Quinn.

  • Ce este de făcut

The Burning Platform scrie că ar trebui să urmăm recomandările pe care William Strauss şi Neil Howe le dau în cartea lor:
1. Lucraţi pentru standarde morale şi culturale mai înalte, evitând exemplele derizorii!
2. Simplificaţi rolul guvernului, tăind abrupt dimensiunile şi obiectivele acestuia!
3. La toate nivelurile, autorităţile trebuie să reducă hăţişurile legale, ale reglementărilor şi constrângerilor profesionale.
4. Politicienii trebuie să definească fără ocolişuri provocările cu care ne confruntăm şi să sublinieze îndatoririle pe care le avem, în detrimentul evidenţierii drepturilor.
5. Problemele locale să fie rezolvate de comunităţi, fără ajutor guvernamental.
6. Trataţi copiii ca cea dintâi prioritate a naţiunii!
7. Spuneţi-le celor în vârstă că trebuie să reducă dependenţele faţă de ceilalţi, să economisească mai mult şi să aştepte beneficii mai mici din partea societăţii!
8. Accentul trebuie mutat de la planurile naţionale de pensii către forme mai bine definite de contribuţii.
9. Tăiaţi cheltuielile sistemelor de sănătate şi asistenţă socială!
10. Măriţi rata internă de economisire, reduceţi consumul şi construiţi surplusuri bugetare!
11. Aşteptaţi-vă la ce este mai rău, conservaţi-vă forţele şi pregătiţi-vă pentru bătălia epică pe care o aveţi în faţă!

  • Crizele majore ale secolelor trecute
  1. Războiul Rozelor (1459 – 1487), Criza Seculară a Evului Mediu Târziu
  2. Criza Imperiului Spaniol (1569 – 1594), Criza Seculară a Reformei Religioase
  3. „Glorioasa Revoluţie” (1675 – 1704), Criza Seculară a Noii Lumi
  4. Revoluţia Americană (1773 – 1794), Criza Seculară a Revoluţiilor
  5. Războiul Civil American (1860 – 1865), Criza Seculară
  6. Marea Depresiune şi al Doilea Război Mondial (1929 – 1946), Criza Seculară a Marilor Puteri
  7. Criza Milenară (2008 – ????), Criza Seculară de la cumpăna mileniilor

Din acelasi serie:

David Icke – VIDEO DOCUMENTARY

Comentează:

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s