Romania, Evreii si Legionarii

In continuare am extras fragmente din atitudinile celor mai importanti oameni de cultura romani privind problema evreiasca in Romania.

Vasile Conta

„Noi, daca nu vom lupta in contra elementului jidovesc, vom pieri ca natiune”.

(Din discursul contra revizuirii art. 7 din Constitutie, tinut in Camera Deputatilor, sedinta de la 4 Sept. 1879, publicat in Monitorul Oficial nr. 201/1879).

Vasile Alecsandri

„Cine sunt navalitori, de unde vin si ce vreau? […] sunt cei mai exclusivisti din toti locuitorii pamantului […] dorind a face din tara intreaga o proprietate izraelita?”

„Blamul s-ar cuveni noua, Romanilor, daca […] prin aplicarea unor teorii umanitare, am da insine o mana de ajutor la indeplinirea acestui plan. Tara si-ar intoarce ochii cu durere de la noi”.

(Din discursul contra reviziunii art. 7 din Constitutie, rostit in Senatul Romaniei, in sedinta din 10 Oct. 1879, publicat in Mon. Of. nr. 230/1879).

„Mihail Kogalniceanu”

„In Romania, cestiunea jidovilor nu este religioasa; ea este o cestiune nationala si economica. […] Toti acei care au vizitat Principatele, si indeosebi Moldova, s-au inspaimantat de aspectul trist […] ce-l infatiseaza israelitii. […] De aceea, nu de astazi, ci de pururea, in tot timpul si sub toate regimurile, toti domnii, toti barbatii de stat ai Romaniei […] s-au preocupat de a opri exploatarea poporului roman prin alt popor strain lui, prin jidovi”.

(Din comunicarea lui Kogalniceanu care detinea functia de Ministru de Interne, adresata Ministrului de Externe privitor la chestiunea evreiasca. Publicata de M. Bujoreanu 1873, sub titlul: „Dispozitiuni si circulare” capitolul X pag. 813-816).

Mihail Eminescu

„Noi, din nefericire,suntem convinsi ca Europa oficiala stie intreaga stare de lucruri de la noi […] ca agentii consulari au date statistice mai exacte decat noi insine, ca diplomatia europeana stie ca noi suntem cei amenintati si persecutati si evreii cei amenintatori si persecutori…”

(Un exemplu) „D-nul Flaislan ne spune in raportul general al consiliului de igiena ca in anul 1878 in Iasi, au murit 1.454 crestini si s-au nascut 1.093, adica au murit cu 361 mai multi de cum s-au nascut, pe cand din mult persecutatii evrei s-au nascut 1.602 si au murit 1.428, adica s-au nascut cu 174 mai multi decat au murit.”

Eminescu isi incheie articolul din ziarul Timpul din 25 Mai 1879, cu blestemul lui Vasile Lupu: „Cine-si vicleneste mosia si neamul mai rau decat ucigasii de parinti sa se certe”.[…]

„Aceste uneltiri au facut pe evrei sa piarza pana si pe putinii lor amici sinceri dintre romani. Din momentul insa ce-i vedem aliati cu strainii contra tarii in care traiesc […] pentru a capata drepturi, de la straini capete-le”. (1 August 1879).

In articolul „E cumplita starea…” din 19 Iunie 1881, Eminescu ne arata o statistica a populatiei din orasul Iasi pe deceniul 1870-1879. In acesti zece ani orasul Iasi prezinta datele urmatoare: s-au nascut 10.329 romani si au murit 15.952 romani, deci 5.623 romani mai putin. Izraeliti s-au nascut 17.446 si au murit 12.294, deci cu 5.152 mai multi izraeliti. (Dupa cel mai elementar calcul, in mai putin de o suta de ani, romanii erau eliminati prin moarte din Iasi).

Din art. din 13 Oct. 1881:

„Goniti din marea Imparatie ruseasca, persecutati in Germania, rau vazuti in Austro-Ungaria, evreii trec in carduri marginile tarii noastre”.

„… nationalitatea romana ca oricare alta are dreptul innascut de a-si apara mostenirea istorica… Alegerea armelor si mijloacelor atarna de timp si imprejurari…”

Din alt articol: „De cate ori se discuta cestiunea israelita, scriitorul roman are teama de a vedea vorbele sale interpretandu-se ca ura de rasa, ca prejuditiu national ori religios. Intrebam acum de ce folos, de ce necesitate pot fi evreii, economic si politic, pentru o tara a carei populatie se stinge din momentul in care ei intra in contact cu ea. Romanul e lenes, e imoral, e vicios. De ce insa nu e imoral si vicios acolo unde nu sunt evrei”?

(Citatele sunt extrase din Opera politica semnata de Mihail Eminescu, publicistica intre 1 Ian. -31 Dec. 1881 in ziarul Timpul, Ed. Academiei 1985).

Ion Heliade Radulescu

„Nu vedeti Dumneavoastra ca evreii din Englitera si Franta nu cer drepturi de cetateni in Romania, ci privilegii, suprematia…”

(din Echilibru intre anthitese de I. Heliade Radulescu Bucuresti 1859-1869 partea III, titlul „Israelitii si jidanii”, cap. X, pag. 380-383).

Bogdan Petriceicu Hasdeu

„Asa dara, Talmudul prevede pentru jidani purtare impotriva noastra:

„Daca sunteti mai puternici decat crestinii, exterminati-i”[…]”.

(din Studii asupra iudaismului, Bucuresti, 1866, Tipografia Th. Vaidescu, clasa Bossel nr. 34, pag. 30, 31).

„Costache Negri”

„Jidovimea, adica 1/7 parte din poporatiunea noastra totala, este cea mai trista lepra cu care ne-au osandit slabiciunea si venalitatea noastra”.

(din Scrisoarea catre Lupascu trimisa in 12 Ianuarie 1869, publicate in volumul C. Negri, de E. Garleanu, Ed. Minerva 1909, pag. 116).

„A. D. Xenopol”

„… Romanii nu sunt primiti in casele jidovesti decat ca slugi sau hamali”.

„Jidanii practica deci fata de Romani exclusivismul economic cel mai riguros si nu pot renunta la el caci le este prescris de insasi religia lor”. (din La question israelite en Roumanie par A. D. Xenopol, Paris, pag. 17).

„Vasile Parvan”

„… Caci noi, oamenii foarte constienti […] n-avem vreme acum sa ne ocupam cu astfel de nimicuri, precum e cancerul evreesc care distruge tara Moldovei”….

(Despre Evrei, reeditare 1981, pag. 98)

„Nicolae Iorga”

„Evreii s-au asezat, cum se va vedea, in palcuri razlete abia in secolul al XVIII-lea”.

„Romanul poate face orice si concura pe oricine, cu o singura conditie: sa fie ajutat de tara lui…”

Evreii n-au adus nici un mestesug care sa reprezinte o creatiune si o traditie a lor…” In domeniul micii industrii ei erau carpaci, in domeniul comertului, ei au fost numai mijlocitori, fara folos, nici-o tovarasie cu altii n-a fost admisa decat aceia pentru un act de coruptie”.

„Confundati politic cu noi, care am facut si marit Statul, ei, Evreii, aveau datoria de a iesi din ghetto. Au facut-o? Nu. Traiesc mai departe intre ei, ca natie navalitoare […] ei ne dau, pur si simplu afara din tara noastra. Dandu-si seama de puterea lor in crestere, ei ne sugruma […] si, ce e mai pierzator, ne falsifica sufletul, ne degradeaza moralitatea prin opiul ziaristic si literar…” (din cartea Iudaica).

Dr. „N. C. Paulescu” (savant, descoperitorul insulinei)

(cateva fragmente din cartile scrise de Dr. Paulescu)

„In Talmud se afla legislatia evreiasca, iar Cahalul si Francmasoneria sunt organizatiile de lucru pentru stapanirea omenirii”.

„In cuprinsul metodelor lor se gasesc sisteme perfide prin care natiunile sunt puse sa lucreze la propria lor ruina si la propria lor nimicire”.

Din capitolul Scrisoare catre evrei: „Un scriitor al vostru evreu: Bernard Lazare, spune in cartea sa Antisemitismul aparuta la Paris in 1894:

„Pretutindeni unde jidovii s-au stabilit, s-a dezvoltat antisemitismul”. Si, dupa ce face aceasta trista constatare, el adauga:

„Cauzele generale ale antisemitismului trebuie sa se afle in insusi Israel, iar nu in cei ce il combat”.

De altfel, nu e vorba aici de o lupta religioasa. „Popoarele politeiste, ca si popoarele crestine, au combatut, – nu doctrina Dumnezeului Unul, – ci pe jidov”.

Acelasi autor intreaba:

„De ce oare ovreiul a fost rand pe rand si egal maltratat sau urat, de Egipteni si de Romani, – de Persi si de Arabi, – de Turci si de natiile crestine?” -alungati din Anglia in sec. XIII, din Franta alungati in sec. XIV, din Spania alungati in 1492, n. n.

Si tot el raspunde: „Pentru ca pretutindeni si pana in zilele noastre, el a fost o fiinta insociabila… un exclusiv, …”.

Despre acest raspuns, Dr. Paulescu ne spune ca, „desi adevarat, – e insa obscur, caci in realitate, ovreiul e urat de toate popoarele, […] pentru ca e sclavul hotiei si al trufiei…”.

Prin urmare, antisemitismul e manifestarea unui instinct de aparare…

„I. C. Bratianu”

(Despre mentinerea art. 7 si de-a respinge art. 44 al tratalului de la Berlin)

Cuvinte din discursul D-lui I. C. Bratianu:

„Cand ar veni deputati israeliti in Camera, ei care nu au inca dezvoltate simtamintele romanesti, ei care sunt mai toti straini in tara aceasta si prin limba, si prin moravuri, si prin viata lor” […]

„Care din marile puteri ar putea cere de la noi ca, pentru amorul unui principiu, sa ne ucidem nationalitatea”?

„Numerus Clausus”

„Studentii cer limitarea numarului evreilor pana la proportia dintre numarul lor si numarul total al romanilor. La Cernauti si Iasi erau in Universitati cca 70% evrei.

Despre aceasta problema prof. univ. I. Gavanescul de la Universitatea din Iasi a scris in „Imperativul momentului istoric”, pag. 64-68.

„Octavian Goga”

(din Mustul care fierbe, Ed. Scripta, 1992)

pag. 291: „…Emigratia continua, nepotolita, metodica, ca dirijata de-un bine chibzuit plan strategic”.

„Daca a schita un gest de aparare impotriva ei inseamna a ne lipi pe frunte pecetea de „antisemiti” … si denuntati Europei ca huligani…”

pag. 305: „Reactiunea a trebuit sa vina si la noi. Miscarea tinerilor universitari e cea mai eclatanta dovada a situatiei schimbate. S-ar parea ca orizontul se insenineaza din nou si sufletul de idealism de pe vremea Marasestilor ne invioreaza iarasi”.

„Mitropolitul Irineu Mihalcescu”

(Din cartea Teologia Luptatoare Ed. Episc. Rom. si Hus., 1994, pag. 165-174)

Despre Francmasonerie:

Originea sigura a francmasoneriei dateaza din anul 1717. Intemeierea apartine predicatorilor reformati al Curtii regale, Teofil Desaguliers, James Anderson si arheologul George Payne, sub denumirea unei societati of Free Stones Masons, cultivand o moralitate fara religie.

„Francmasoneria s-a schimbat insa la fata si a luat infatisari diferite si a urmarit alte scopuri, datorita elementului evreiesc care a patruns in ea si a aservit-o intereselor evreiesti”.

„Intr-adevar, evreii, care au pus stapanire in toate tarile, pe finante, industrie, comert, presa etc., nu puteau lasa sa le scape din mana un instrument de dominatie asa de minunat […]. Astfel, in 1756, evreul Stefan Morin puse in ordine 25 de grade ale masoneriei templierilor, ridicandu-se pe parcurs la 33 de grade. Un alt evreu, Iosef Balsamo (1795) a infiintat francmasoneria coptica, cu 90 de grade, si a primit in loji si femei. Alti evrei, fratii Bedarride din Avignon au infiintat francmasoneria numita Misraim, cu 90 grade. […] In tarile catolice si mai cu seama in Franta, au luptat impotriba Bisericii si a monarhiei. Enciclopedistii si mai toti fauritorii si capii marei revolutii au fost francmasoni. In revolutiile franceze […] si dezastrul Frantei in al doilea razboi se datoreaza in intregime comunismului, care este opera masoneriei”. […]

Francmasoneria este cu totul altceva decat ceea ce spune instructiunea masonica […]. „Cum masoneria este organizata de evrei, razboiul dus de ea este indreptat cu indarjire speciala impotriva Crestinismului”.

„Evangheliile trebuie arse – scrie un rabin – fiindca paganismul e mai putin periculos pentru credinta evreiasca decat Crestinismul”.

Despre francmasonerie

(Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, aproba in 1937 studiul Mitropolitului Nicolae Balan despre francmasonerie)

Pretinsele principii ale intrajutorarii, prezentate a fi profesate de masoni, exista in crestinism. Crestinul care doreste sa practice aceste principii poate sa o faca in cadrul Bisericii, nu este nevoie sa se incadreze in organizatii secrete de provenienta evreiasca.

Biserica Ortodoxa Romana, ca si celelalte biserici crestine, a condamnat masoneria.

In 1937, Sfantul Sinod al BOR a aprobat studiul Mitropolitului Nicolae Balan al Ardealului, care arata: „Francmasoneria este o organizatie mondiala secreta in care evreii au un rol insemnat, luptand impotriva conceptiei religios-morale a crestinismului. Francmasoneria este dusmana a lui Dumnezeu si a natiunii”. Asupra acestei hotariri Biserica nu a revenit. Despre Mitropolitul Nicolae Balan evreii recunosc in scris ca in perioada lui Antonescu a intervenit pentu salvarea lor.

In Romania, dupa 23 August 1944, reprezentanti de frunte ai masoneriei au facut parte din nomenclatura comunista: Sadoveanu, Mihail Ralea, N. D. Cocea, Victor Eftimiu si altii.

* * *

Aceste citate, care apartin celor mai importanti oameni de cultura ai Romaniei, le prezint anume, demonstrand ca a existat o problema evreiasca inainte de aparitia Miscarii Legionare.

In randurile care urmeaza, prin aprecierile si exemplele aduse, va iesi in evidenta, comparativ, adevarata atitudine legionara in problema evreiasca.

* * *

„Rabinul David Safran”

A publicat la Ierusalim, in 1979, o carte cu titlul Marx a fost antisemit descriind intr-un capitol intalnirea de la Casa Verde cu Corneliu Codreanu:

„… Vorbeam de peste doua ceasuri. Nu era o discutie de cabinet, ci s-au amestecat aici durerile lumii.[…] Adevarurile lui si ale mele ardeau, chinuiau gand si suflet cersindu-si raspunsuri, argumente, pentru a ne desparti ca prieteni.

Il vad cum se ridica, imi intinde mana si-mi spune: Am avut o mare placere de intalnirea noastra. Nu stiu daca am rezolvat problemele, dar am invatat farame din taina infinita a credintei. Eu nu am venit sa provoc ura sau razbunare. Mi-e sufletul curat. Nu stiu daca toti legionarii gandesc ca mine. Daca un evreu a fost lovit ori jignit pe plan moral, iarta-i pe raufacatori. Ei nu sunt decat oameni, poate chiar buni crestini. Nu pe omul superior incercam noi sa-l slefuim, ci pe omul-om.

Am plecat. Am cantarit mult ultimul sau raspuns. Am vazut in trairea lui un inceput de logica.

Apoi a venit tavalugul:

Codreanu a fost ucis din ordinul lui Carol al II-lea, in 1938.

Nu stiu daca am procedat bine, redand aceasta convorbire cu Corneliu Zelea Codreanu. Am vrut sa se vada ideile unui conducator politic care a platit cu viata pentru convingerile sale, tragand dupa el mase nevinovate, insetate si ele dupa o bucatica de dreptate”.

„Horia Sima”, Comandantul Miscarii Legionare

Un fragment din cartea Doctrina Legionara Ed. Misc. Leg., Madrid 1980.

„Pentru cercetarea Doctrinei legionare este necesar a preciza ca nu toate declaratiile sau afirmatiile fac parte din patrimoniul doctrinei legionare.

Exista o serie de idei mai putin caracteristice, legate de trecutul neamului nostru si fata de care Miscarea Legionara a trebuit sa ia atitudine. Anticomunism, antiiudaism, antipoliticianism, nu sunt decat accidente. Disparand cauzele care le-au provocat, vor disparea si atitudinile mai sus amintite, ca efecte ale lor. Pentru a intelege aceasta serie de „anti” trebuie sa raportam la situatiile politico-nationale specifice care i-au dat nastere.

Doctrina legionara, in fundamentele ei ultime, este o noua conceptie asupra lumii si vietii. Corneliu Codreanu nu s-a imobilizat intr-o atitudine pur negativa, nu s-a multumit sa combata numai relele care macinau vigoarea neamului nostru, ci a oferit acelora care l-au urmat o noua perspectiva a existentei. Numai aceasta parte pozitiva, creatoare si neschimbatoare, face parte din doctrina legionara. Restul, fara a-i tagadui necesitatea sau importanta, trebuie asezat in cadrul trecator al programelor politice”.

„Nicolae Steinhardt”

(Jurnalul fericirii)

pag. 132: „N-a fost camera in care tinerii si mai ales legionarii sa nu-mi vie in ajutor”.

pag. 183: „Legionarii acestia care-si dau bucatica de paine bolnavilor, tinerii acestia care au trait ca fiarele ani de-a randul in munti, copiii acestia au injghebat o Liga Revolutionara Romana…”

„Ioan Ioanid”

Din cartea Inchisoarea noastra cea de toate zilele, vol. I, Ed. Albatros, 1991, p. 52.

Ca si N. Steinhardt, nu a fost legionar. I-a cunoscut doar in temnita. Si-a asumat raspunderea de a judeca singur si a scris despre legionari urmatoarele: „Din toate gruparile sau categoriile de detinuti politici pe care le-am cunoscut de-a lungul anilor de puscarie, la ei am intalnit procentul cel mai mare de tinuta demna, comportare onorabila si caracter integru. Am convietuit cu ei in mai toate inchisorile, respectandu-ne reciproc si bucurandu-ma de increderea lor, ceea ce am considerat, nu fara mandrie, ca o apreciere a incercarilor mele de a avea o atitudine de care sa nu-mi fie vreodata rusine. Mi-au fost totdeauna de ajutor, mai ales moral, si taria de caracter a unora dintre ei mi-a fost exemplu, chiar daca eu nu am putut-o atinge”.

Prof. „Raul Sorban”,

cetatean roman si detinator al titlului de cetatean de onoare al Statului Israel, a declarat la televiziunea romana ca protopopul ortodox legionar Muresan din Cluj, in timpul ocupatiei maghiare, a salvat doi copii evrei de la holocaust. Tot Dl. prof. Sorban, in publicatia Totusi iubirea din Ianuarie 1996, vorbind despre salvarea evreilor din Transilvania, din timpul ocupatiei maghiare, afirma: (extragem fragmentul care se refera la legionari) „Letitia Papu a fost legionara. Letitia Papu a condus grupuri-grupuri de evrei de la Turda la Bucuresti. (…) Da, ea a fost legionara. Cautam oameni care sa nu fie suspectati… I-am spus: „Letitia, putem salva oameni. Vrei sa ma ajuti?” Fara ezitarea spus: „Da”. Zic: „Dar sunt dupa expresia voastra (legionara n.n.) „jidani”. Si a spus: „Nu are a face”. Da asa i-am spus, sa fie clar, si a zis: „n-are a face”.

A condus nu stiu cate grupuri de la Turda la Bucuresti. La intrebarea daca aceasta a avut un sens mercantil, daca s-a platit, Dl. Raul Sorban a raspuns ca „Letitia Papu nu a facut aceasta pe bani”.

„Radu Gyr”

Sub regimul celor patru luni de guvernare legionara, in 1940, la initiativa poetului Radu Gyr, care era Comandant legionar, si pe atunci detinea functia de Director General al Teatrelor din tara, s-a infiintat teatrul evreiesc Baraseum in Bucuresti, lucru pe care nici o alta tara din Europa nu l-a facut in timpul expansiunii germane. Si numarul acestor exemple ar putea continua.

Despre acest fapt au depus ca martori, la procesul lui Radu Gyr, in favoarea lui Gyr, mai multi actori evrei. Acum un domn pe nume Tesu Solomovici, in revista Almanah istoric Ed. Tess-Express 1996, deplaseaza data si initiativa infiintarii teatrului in favoarea lui Antonescu, desi acelasi Solomovici, in acelasi articol spune ca acesta, prin Decizia semnata de Antonescu, in 8 Sepmtebrie 1940, i-a epurat pe toti artistii evrei din teatrele romanesti.

Cui ii folosesc aceste falsificari?

* * *

Desigur, Miscarea Legionara s-a opus amestecului si influentelor evreiesti in politica Statului Roman, influente care uneori prin Palat au mers pana la suprimarea legionarilor. Sef rabinul Rosen Moses, autorul cartii Primejdii, incercari, miracole, Ed. Hasefer, Bucuresti, 1991, la pag. 44, ne scrie: „Carol II… a continuat legatura sa cu madam Lupescu (Magda Wolf, n. n.) si aceasta detinea adevarata putere in spatele tronului, influentand intreaga politica a regelui”. Nu poate fi negata nici opozitia legionara fata de acapararea de catre evrei a comertului si a finantelor romanesti. Aceasta opozitie legionara nu a fost nici rasiala si nici religioasa, intotdeauna incadrandu-se in limitele unei concurente economice legale si egale.

* * *

Precizez ca unele din argumentele care urmeaza sunt identice cu cele pe care le-am folosit cu alte ocazii in Gazeta de Vest, drept replica in respingerea acelorasi acuzatii care continua sa se repete impotriva legionarilor.

Despre violenta:

S-a afirmat permanent ca Miscarea Legionara a fost violenta. In lumina celor mai elementare statistici, fata de numarul violentelor aplicate impotriva legionarilor din partea celor care detineau puterea politica in Stat, raspunsul legionarilor a fost sub 1 la suta. A trebuit sa vina la Televiziunea Romana un istoric american ca sa-i convinga pe istoricii romani de acest lucru. In privinta violentelor, legionarii se gasesc de departe pe ultimul loc fata de toate celelalte partide. Trebuie mentionata diferenta ca legionarii s-au prezentat autoritatilor recunoscandu-si faptele si platind cu viata lor, in timp ce detinatorii puterii chemati sa respecte legea i-au executat pe legionari fara sentinte judecatoresti. Este cutremurator numai sa repeti verbal crimele care s-au facut impotriva legionarilor. Au fost strangulati, au fost aruncati de vii in crematorii, impuscati cu sutele si expusi in pietele publice. Majoritatea erau intelectuali, studenti, printre ei aproximativ zece preoti, luati din sanul familiilor lor, ca si ceilalti, fara sentinte judecatoresti si impuscati. Iar sub comunisti, zeci de mii de legionari au fost inchisi si ucisi.

Exemplificam in cateva randuri numai prigoana anului 1933, pe care falsificatorii istoriei o ocolesc ca bilant. Au fost arestati 18,000 de legionari, 300 au fost grav raniti si internati in spitale, 16 legionari ucisi si trei legionari condamnati. Disolvarea Miscarii Legionare s’a facut printr’un jurnal al Consiliului de Ministri, neconstitutional, act pe care Parlamentul tarii nu l-a aprobat. Arestarile si detinerea legionarilor a avut caracter de sechestru, in afara de cei trei atentatori care l-au impuscat pe Duca, care s’au predat de buna voie autoritatilor, toti ceilalti arestati au fost eliberati fara condamnari. Iata ce spune Ion Mota: „Declaram in fata lui Dumnezeu si a istoriei ca violentele noastre au fost totdeauna de aparare si legitim raspuns. Initiativa ilegalitatilor si a violentelor revine in intregime inamicilor nostri”.

Despre teribila acuzatie: „Abatorul”, s-a dovedit ca nu a existat. In presa zilelor noastre a aparut tabelul cu semnaturile angajatilor din timpul respectiv de la Abator, act care a respins aceasta inventie. Insesi cartile oficiale evreiesti, prefatate de fostul rabin sef Rosen Moses, nu reclama existenta vreunui Abator.

La fel victimele evreiesti din timpul zisei Rebeliuni sunt atribuite pe nedrept legionarilor. Cu acea ocazie, legionarii au fost ucisi in numar de zeci de ori mai mare decat evreii. Despre numarul legionarilor ucisi nu se spune un cuvant. Nu s-a gasit in inchisoare un singur legionar care sa fi fost condamnat ca ar fi ucis vreun evreu sau ostas roman, cu toate straduintele oficiale care ar fi dorit reala aceasta acuzare.

Despre cazul Iorga-Madgearu, atat Conducerea Miscarii Legionare, cat si ceilalti legionari, au condamnat acest fapt. Versiunea ca acest act ar apartine KGB-ului anume facut pentru denigrarea Garzii de Fier, ramane sa o dovedeasca in viitor documentele serviciilor secrete straine.

In toate situatiile, indiferent cui au apartinut violentele, legionarii au avut sentimentul parerii de rau ca acestea au existat.

Despre totalitarism:

In nici una din cartile legionare nu se gasesc afirmatii care ar respinge pluripartidismul si alegerile electorale democratice. Critica legionara adusa democratiei s-a adresat partilor ei negative: coruptia, nedreptatea, demagogia si tot ce a apartinut de ele. Corneliu Codreanu, atunci cand se instaureaza dictatura regelui Carol al II-lea, a respins categoric aceasta forma de guvernare. Chiar daca democratia nu se raporteaza unui tel final, al neamului sau al societatii, cum ar fi telul crestin al legionarilor: „Mantuirea neamului in numele lui Isus Hristos”, ea va ramane valabila ca metoda si sistem social care sa asigure relatiile politice si sociale intre oameni. Pentru legionari, in ordinea importantei raman cele trei: Dumnezeu, Neam si democratie.

De asemenea, Ion Mota, in revista „Axa” in 1933, privind conceptia legionara despre Drept si Stat, scrie: „Noi niciodata n-am conceput Romania legionara de maine ca un stat totalitar (…) Niciodata n-am dorit inlocuirea democratiei constitutionale cu o dictatura a bunului plac…” Miscarea Legionara nu a fost totalitara ci autoritara, ceea ce e cu totul altceva. Nici o instanta judecatoreasca, internationala sau nationala, nu a emis vreo sentinta acuzatoare impotriva Miscarii Legionare, cum ca aceasta ar fi fost o organizatie fascista sau national-socialista.

Despre acuzatia de subordonare national-socialismului german:

Pentru corectarea acestei acuzatii, redam cateva consemnari istorice mai putin cunoscute pe care le-am extras din cartea Romania dupa Marea Unire editata in 1988, de istoricii Mircea Musat si Ion Ardeleanu. La pag. 380 se scrie: „In campania electorala din 1937, Partidul German din Romania a intrat in cartel electoral cu Partidul National Liberal al guvernului Tatarescu” (si nu cu Miscarea Legionara). La pag. 332, din aceeasi carte se scrie: „Mota, atunci cand Hitler a incercat sa-i organizeze pe sasii din Transilvania, a spus ca germanii trebuie sa ramana loiali Romaniei. Romania va accepta numai nationalitati loiale, dusmanii nu vor fi tolerati, admitand ca pot fi posibile animozitati din aceasta cauza”.

Din Arhiva Ministerului de Externe, telegrama nr. 1508, 3 Sept. 1940, expediata lui Fabricius, titularul Ambasadei Germane din Romania, de catre Ministerul de Externe German se desprinde dorinta acestuia de a-l pastra pe Carol al II-lea, impotriva actiunii legionare de rasturnare a regimului de dictatura regala.

Afirmatiile conform carora Miscarea Legionara ar fi ascultat de ordinele Germaniei sunt false. Numai lupta impotriva comunismului a coincis, dar si aceasta deosebindu-se prin faptul ca Miscarea Legionara vedea in comunism si marele pericol anticrestin.

Se mai cunoaste ca inlaturarea legionarilor de la guvernarea din Ianuarie 1941, precum si detinerea legionarilor in lagarele din Germania: Dachau, Buchenwald, Oranienburg a hotarit-o Hitler.

In acel timp, Reichul german, prin politica sa imperialista, a tradat entuziasmul fortelor nationale europene apte sa lupte impotriva comunismului.

***

23 August 1944

Pentru o incadrare corecta a faptelor noastre in istorie, este necesara fixarea atitudinii noastre fata de actul de la 23 August 1944.

Incepand cu 23 August 1944, nu a mai existat Stat National Roman. Tara devenise o vasta inchisoare, ocupata si condusa de comunismul sovietic. Adevaratii reprezentanti ai tarii raman cei care au continuat lupta in munti, in inchisori, in strainatate, sau cei care s-au opus in sufletul lor ocupatiei comuniste.

Actul de inscriere in PCR nu a stabilit intotdeauna si atitudinea sufleteasca a oamenilor. Cei vinovati vor ramane cei care au colaborat prin fapte criminale de asuprire si ucidere a celor care s-au opus bolsevizarii. Amploarea rezistentei romanesti a fost fara egal. Tarile vecine nu se bucura de pagini de istorie asemanatoare. Este unul dintre cele mai inaltatoare momente ale istoriei noastre: lupta, caracterul moral de impotrivire la satanizare, demnitatea nationala. Au cazut oameni in munti, au fost executati cu si fara sentinte judecatoresti, au fost schingiuiti, au fost inchisi sute de mii de oameni. Impotrivirea aceasta fara sansa cuprinde in ea refuzul sufletesc de a capitula. Neamul romanesc a continuat si continua sa existe ca neam, nu ca populatie, datorita acelor fii ai sai care nu au capitulat, platind impotrivirea cu propria lor viata. In aceasta lupta au fost prezenti zeci de mii de legionari.

„Alte acuzatii aduse legionarilor”

In Iunie 1990 s-a pretins ca cei care au pus pe fuga Fortele de Ordine ale Ministerului de Interne au fost legionari; iar mai nou se fac eforturi in sens contrar, de eliminare a legionarilor din istoria de lupta anticomunista.

Un alt eveniment important este parasutarea legionarilor de catre americani in anii 1951-1953. Reamintindu-ne de starea de spirit romaneasca a anilor respectivi, blestemul pe care anglo-americanii l-ar fi meritat pentru Yalta a fost inlocuit de marea speranta a eliberarii, asteptata sa vina din partea acelorasi anglo-americani. Vrand-nevrand, increderea acordata atunci legionarilor de catre americani este legata si face si ea parte din sperantele ori visele dainuirii noastre istorice.

Cu aceasta ocazie reamintim ca legionarii au luptat permanent impotriva comunismului, considerandu-l ca fiind cel mai mare dusman al crestinismului si al omenirii. Au luptat si s-au asociat in toate ocaziile cu cei care (chiar daca numai uneori) au fost impotriva comunismului.

Am mai consemna ca legionarii parasutati nu au venit pentru a face spionaj in favoarea americanilor, ci pentru a organiza lupta de rasturnare a regimului comunist, legata de conflictul care se astepta, provocat fiind de agresivitatea Rusiei comuniste fata de Alianta Apuseana.

In apararea Miscarii Legionare, este prezenta garantia si marturia unor nume care au fost legionare si care nu s-au lepadat de credinta lor legionara: Nae Ionescu, Mircea Eliade, Constantin Noica, Aron Cotrus, Radu Gyr, Petre Tutea si foarte multi altii.Cei amintiti au mers pe linia celorlalti mari inaintasi: Eminescu, (acuzat ca protolegionar),Hasdeu, Parvan, Iorga, Goga, s.a.

Cetateni cosmopoliti, care se straduiesc sa renunte la apartenenta lor nationala, si-au permis sa judece si sa ceara eliminarea din cultura romaneasca a celor amintiti, declarandu-i legionari. A renunta la acesti corifei ai nationalismului romanesc inseamna a ne asuma riscul disparitiei noastre ca neam.

Miscarea Legionara nu figureaza pe lista organizatiilor din Europa incriminate de Tribunalul de la Nurnberg. Aceasta afirmatie o aflam scrisa in Revista mea tiparita in statul Israel (nr. 1394, din 18 Ian. 1990). Luandu-ne dupa propaganda comunista ramanem cu impresia ca intreaga nenorocire a Romaniei ar apartine Miscarii Legionare, parca legionarii ar fi guvernat tara 50 de ani si nu comunistii.

Or, se stie ca legionarii au participat la guvernare doar patru luni, in 1940, timp in care erau peste un milion de romani refugiati din teritoriile cedate de Carol al II-ea: Ardealul, Basarabia, Bucovina si Cadrilaterul Dobrogei, timp in care s-a adaugat si nenorocirea unui cutremur de pamant. In patru luni, in situatii normale, nu se poate lua in primire administratia unui stat. Actuala guvernare se scuza dupa sapte ani.

***

Orice incercare de a-i elimina pe legionari din istorie nu este posibila.

Admitand ca intreaga credinta, lupta si jertfa legionara s-ar reduce doar la trei momente pe care le enumeram pe scurt si ele ar fi suficiente pentru asezarea obligatorie a Miscarii Legionare in istorie. Acestea sunt:

1. Corneliu Codreanu ii scrie lui Carol II, in 1936, urmatoarele:

„Este cutremurator sa ne gandim ca noi, tineretul de astazi, sa fim condamnati a asista la impartirea si ciuntirea Romaniei Mari, ca faptele oamenilor politici sa fie aruncate pe umerii generatiilor tinere. […] Apropierea de Rusia Sovietica este un gest de tradare pe care poporul roman l-ar face fata de Dumnezeu si fata de ordinea morala a lumii. De vor intra trupele rusesti la noi si vor iesi invingatoare in numele Diavolului, ele nu vor pleca inainte de a ne sataniza, adica bolseviza”.

2. Al doilea moment extraordinar este:

Jertfa lui Ion Mota si Vasile Marin. Mota scrie in Testament:

„Niciodata de cand a coborit Mantuitorul printre noi nu s-a ridicat o parte a omenirii, cu atata ura si pornire, pentru a darama asezarea si randuiala crestina a lumii, iar alta pentru a le apara. […] Daca noi nu ne vom trezi si nu vom porni impotriva ostilor diavolesti, prabusirea va veni si cine stie cat va trebui sa treaca peste vietile urmasilor nostri pana cand sa ne invrednicim a ne bucura din nou de stapanirea Bisericii. […] Sa nu lasam urmasilor nostri o tara fara ocrotirea lui Dumnezeu. […] Se tragea cu mitraliera in obrazul lui Hristos. Se clatina asezarea crestina a lumii. Puteam noi sa stam nepasatori? Eu asa am inteles rostul vietii mele. Am iubit pe Hristos si am mers fericit la moarte pentru El”.

In acel timp, 1936, reprezentantii oficiali ai Romaniei, regele Carol al II-lea si Titulescu, au platit in Franta si au trimis in Spania comunista ajutor comunistilor 100 de tunuri si 15 avioane, saracind armata romana de acest armament.

3. Si al treilea punct, pe aceeasi linie anticomunista, este atunci cand Horia Sima, Comandantul Miscarii Legionare, continua lupta impotriva comunismului intr-un moment cand democratiile lumii colaborau cu comunistii.

Prin Horia Sima, legionarii au ramas credinciosi lui Corneliu Codreanu, infruntand satanizarea bolsevica.

* * *

O intrebare trista va ramane mustratoare in fata istoricilor si tuturor acelora care scot in evidenta cele mai mici sau neinsemnate gesturi anticomuniste, dar ii omit pe cei care sfintesc istoria romaneasca prin jertfa lor suprema.

* * *

Si pe linie educativa legionarii au fost acuzati.

De aceea vom reda cateva texte legate de educatie, avand convingerea ca nici cei mai inversunati dusmani nu le pot nega valabilitatea morala. Sunt texte extrase din scrierile lui Corneliu Codreanu:

„Miscarea Legionara, inainte de a fi o miscare politica, teoretica, economica etc. este o scoala spirituala in care daca va intra un om, la celalalt capat va iesi un erou, erou care sa concentreze in sufletul lui tot ce are mai bun si mai nobil poporul roman. Sa lupte numai pe caile indicate de onoare. Decat sa invinga printr-o infamie, mai bine sa cada pe drumul onoarei. Erou in sens social, incapabil ca, dupa victorie, sa exploateze si sa asupreasca pe altii, erou care sa construiasca prin munca cinstita si creatoare o tara frumoasa. Sa nu fie speculativ sau lichea. Daca pentru un politician politica inseamna afacere, pentru un legionar politica este o religie. Legionarul trebuie sa fie corect, drept si curat la suflet”.

Intr-o circulara, Capitanul adresandu-se politicienilor, le spune:

„Voi, care ne acuzati de violenta, dupa ce ati intrebuintat contra noastra cele mai mari violente, impingandu-ne la disperare si pacat, … va vom dovedi ca nu vom reactiona in nici un fel la toate provocarile voastre, … sa ne bateti la talpi, sa ne spanzurati cu picioarele in sus si sa ni le bateti in cuie… nu veti intampina din partea noastra nici violenta si nici opunere”.

Cu alta ocazie, Capitanul recomanda studentilor legionari urmatoarele:

„… o cat mai desavarsita bunacuviinta fata de toata lumea incepand cu profesorii vostri si terminand cu lumea de pe strada. Un luptator de elita nu este niciodata obraznic, provocator, necuviincios, neelegant in gesturi si vorbe”.

Despre Biserica, ne spune Capitanul:

„Linia Bisericii este mult deasupra noastra. Ea atinge perfectiunea si sublimul. Nu putem cobori aceasta linie pentru a explica faptele noastre. Noi tindem, ne straduim, catre aceasta linie”.

„Caracteristica timpului nostru este ca ne crestinam in forma si ne descrestinam in continut. Ne plac victoriile asupra oamenilor si nu victoriile impotriva Diavolului si pacatului. Napoleon, Mussolini, Hitler etc., sunt preocupati mai mult de aceste biruinte. Miscarea Legionara face exceptie ocupandu-se, dar insuficient, de biruinta crestina in om, in vederea mantuirii lui. Insuficient.

Ultimul tel al neamului este invierea in numele lui Hristos”, ne spune Corneliu Codreanu.

Aceste precepte in educatia legionarilor nu au putut constitui un pericol pentru tara. Ele au facut parte din tineretea legionara, devenind acte de desavarsire sufleteasca si de control personal in implinirea lor. Pentru aceste ganduri curate, legionarii au fost ucisi.

In judecata prezenta a timpului, din punct de vedere spiritual, Miscarea Legionara este de dreapta, raportandu-si principiile si faptele la morala crestina. Acest criteriu elimina pretentia de a ne aseza la centru. In centru este Dumnezeu si noi ne putem aseza prin faptele noastre ori la dreapta ori la stanga Lui. Continuandu-ne afirmatiile pe aceasta linie, extrema dreapta, ca inteles si limbaj, trebuie sa cuprinda maximum de dragoste si de bunatate. Aceasta dreapta nu are nimic comun cu sovinismul.

Legionarii sunt impotriva dictaturilor caci pot duce la tiranie, dar si impotriva unui liberalism fara limite care ar duce la libertinaj si anarhie. Cheia unui echilibru, legionarii o gasesc asigurata numai in dragostea crestina.

Spuneam cu alta ocazie in Gazeta de Vest ca, „denigrarile aduse Miscarii Legionare se vor intoarce ca un bumerang impotriva celor care le-au lansat. Autorii defaimatori nu au tinut seama ca aceste falsuri pot conduce tineretul pe un drum al violentei, strain si contrar punctului de vedere legionar.

Cei care dirijeaza atacurile impotriva Miscarii legionare ar avea obligatia sa-si regandeasca atitudinea fata de Miscarea Legionara. Au trecut de la Revolutia din 1989 sapte ani si legionarii nu pot fi acuzati de acte de razbunare fata de cei care i-au schingiuit si ucis.

* * *

Resping acuzatiile sef rabinului Rosen Moses aduse poporului roman privind numarul evreilor ucisi pe teritoriul Romaniei.

Rabinul Rosen Moses pretinde ca pana la 1 Iulie 1991, de frica nu a putut fi pronuntata cifra de 400.000 de evrei, victime ale holocaustului pe teritoriul Romaniei. Pe cine sa credem? Sabin Manuila, directorul Institutului de Statistica al Romaniei, impreuna cu W. Filderman, presedintele Comunitatii Evreilor din Romania, care au editat impreuna in 1957 la Roma o brosura in limba engleza cu titlul Regional development of the Jewish population of Romania, prezentandu-ne un alt holocaust in Romania, concluzionand ca la noi a fost numarul cel mai scazut de victime evreiesti, comparativ cu celelalte tari ocupate de germani. De exemplu, in cartea Martiriul evreilor din Romania 1940-1944 (Documente si marturii) cu un Cuvant inainte de Rosen Moses, Editura HASEFER 1991, Capitolul Rebeliunea 21-23 Ianuarie 1941, pag. 68-71, se afirma ca au fost asasinate 120 de persoane. De atunci, unii s-au intrecut in marirea numarului de evrei ucisi. Pana si un pretins simpatizant legionar, pe nume Milcoveanu, scrie in revista Invierea ca au fost 178 de evrei ucisi, cu o treime mai mult decat au pretins evreii.

Pentru a arata cat de neadevarate sunt acuzatiile rabinului Rosen Moses, ca i-ar fi fost frica sa denunte cifra pretinsilor morti ai holocaustului din Romania, dam mai jos o lista de evrei care au format conducerea Romaniei in primii ani de domnie a comunismului (datele sunt extrase din The Plot Against the Church, de Maurice Pinay, pag. 73-77):

Evrei in guvernul Romaniei

1. Ana Pauker, alias Anna Rabinsohn, ministru de externe si agenta Nr. 1 a Moscovei la Bucuresti.

2. Ilka Wassermann, reala directoare a Min. de Externe.

3. Josef Kishinevski, alias Jakob Broitman, vice presedinte al Consiliului de Ministri si membru al CC.

4. Teohari Georgescu, alias Burah Tescovich, Ministru de Interne.

5. Lothar Radaceanu, alias Lothar Wuertzel, ministru.

6. Miron Constantinescu, alias Mehr Kohn, originar din Galati, Ministru al Minelor si membru in CC.

7. Moises Haupt, General, Comandant militar al Capitalei.

8. Laurian Zamfir, alias Laurian Rechler, general, sef al Securitatii, originar din Braila.

9. Heinz Gutman, sef al Serviciului Secret Civil.

10. William Suder alias Wilman Suder, Sef al Contra Spionajului.

11. Roman Walter, alias Walter Neuländer, tatal lui Petre Roman, organizatorul securitatii si sef al Serviciului de Educatie, Cultura si Propaganda al Armatei.

12. Alexandru Moghioros, Ministru al Nationalitatilor, evreu din Ungaria.

13. Alexandru Badan, alias Alexander Braunstein, sef al Comisiei de Control al Strainilor.

14. Maior Lewin, evreu, fost ofiter in Armata Rosie, sef al cenzurei pentru presa.

15. Colonel Holban, alias Moscovich, sef al Securitatii pe Bucuresti.

16. George Silviu, alias Gersch Gollinger, Secretar General in Ministerul de Interne.

17. Erwin Voiculescu, alias Erwin Weinberg, sef al departamentului pentru pasapoarte in Ministerul de Externe.

18. Stupineanu, alias Stappnau, sef al Spionajului Economic.

19. Emmerick Stoffel, evreu din Ungaria, ambasador al Romaniei in Elvetia.

20. Harry Fainaru, alias Hersch Feiner, sef de legatie in Ambasada din Statele Unite.

21. Ida Szilagy, evreica, prietena a lui Ana Pauker, reala conducatoare a Ambasadei din Londra.

22. N. Lazarescu, alias Burach Lazarovich, insarcinat de Afaceri al Romaniei la Paris.

23. Simon Oieru, alias Schaeffer, Subsecretar de Stat.

24. Liuba Kishinevski, alias Liuba Broitman, presedinta a Femeilor Romane Antifasciste.

25. Lew Zeiger, evreu director general in Ministerul Economiei.

26. Doctor Zeider, jurisconsult al Ministerului de Externe.

27. Silviu Brucan, alias Brukner, redactor sef al Scanteii, el conducea intreaga campanie care viza comunizarea. In acelasi timp el conducea si inscena campania antisemita din Romania.

28. Samoila, alias Samuel Rubenstein, director guvernator al Scanteii.

29. Horia Liman, alias Lehman, redactor secund al Scanteii.

30. Inginerul Schnapp, evreu, director guvernator al ziarului Romania Libera.

31. Jehan Mihai, alias Jacob Michael, sef al industriei cinematografice romane.

32. Alexandru Graur, alias Alter Brauer, director general al Societatii Radiofonice Romane.

33. Mihai Roller, evreu, necunoscut inainte de venirea sa in Romania din Uniunea Sovietica, Presedinte al Academiei Romane, autorul istoriei falsificate a Romanilor.

34. Profesorul Weigel, tiranul universitatii din Bucuresti, care conducea operatia de epurare a studentilor anti-comunisti.

35. Profesorul Lewin Bercovich, un alt tiran al Universitatii din Bucuresti, care controla corpul profesoral, venit din Rusia.

36. Silviu Josifescu, alias Samson Josifovich, cel care l-a cenzurat pe Eminescu, Alecsandri, Vlahuta de continutul care nu se armoniza cu comunismul.

37. Joan Vinter, alias Jakob Winter, al doilea critic literar marxist al Romaniei.

38. Trei predecesori secretari generali ai Ligii Generale a Muncii, au fost evrei, Alexander Sencovich, Misha Levin si Sam Asriel (Serban).

39. Alexandra Sidorovici, evreica, sotia lui Silviu Brucan, acuzatoare la „Tribunalul poporului” in 1945.

40. Leonte Rautu (nu-i cunosc numele de origine).

41. Petru Borila, cuscrul lui N. Ceausescu. Ambii au facut parte din Biroul Politic al C. C. -ului, responsabili pe tara cu invatamantul politic comunist.

Oare in acel timp rabinului R. Moses i-a fost frica sa denunte victimele holocaustului?

Nu toti evreii din Romania au fost comunisti, dar cei mai multi conducatori ai comunismului din Romania, in perioada cea mai salbatica a nenorocirii noastre, 1945-1965, erau evrei. In acel timp, cele doua ministere ale ordinii, cel de Interne si cel al Securitatii, erau conduse de evrei: Teohari Georgescu, Nicolski, Pantiusa, Dulberger, Koller, Zeller, coborind si la nivelul regionalelor de securitate – cum ar fi cea din Banat, pe care o cunosc personal: Koloman Ambrus, Mois, Kling Zoltan, Steiner, Schnelbak, Rafila, s. a. In tara erau arestati sute de mii de oameni, a fost teribila colectivizare, a fost regimul ucigas al inchisorilor.

Amintindu-ne de ororile reeducarilor din inchisorile politice, ne cutremuram de ura diavoleasca a ofiterilor anchetatori din fosta Securitate care le spuneau detinutilor legionari: „O sa va compromitem in ochii vostri si ai lumii. De beton armat sa fiti, nu veti rezista. Se vor intocmi despre legionari dosare cu documente pentru istorie, prin care dupa moartea celor anchetati si a celor ce au fost anchetatori, Miscarea Legionara va fi cunoscuta generatiilor viitoare asa cum o pecetluieste securitatea acum”. Si chiar constatam ca din Arhiva Securitatii numai dosarele legionarilor sunt date publicitatii. Am ajuns sa cunoastem ca unii din legionari s-au opus reeducarii cu pretul vietii. Alta parte au fost ucisi prin condamnari la moarte, ca sa nu-si mai poata anula declaratiile luate fortat. Iar altii, sub povara muntilor de suferinta si in fata torturilor turbate, au cedat subscriind unor declaratii prin care s-au autodenigrat. Niciodata insa, nici chiar cei care au cedat sub torturi, nu au renuntat in sufletul lor la convingerea ca lupta lor legionara a fost inchinata credintei in Dumnezeu si iubirii de Neam si Tara.

Ne amintim si de primele inceputuri de comunizare in Romania, din1920.

Reprezentantii erau evrei: Ghelerter, Gheler, Spemgler, Schreiber, Pauker, Moscovici, etc. Sau primul atentat din Romania, 8 Dec. 1921, cand evreul Max Goldstein, membru in conducerea partidului comunist, a aruncat in Parlament o bomba, omorind doi ministri si ranind grav alti doi.

In 10 Noiembrie 1975, Natiunile Unite au condamnat politica de stat dusa de Israel in Palestina, asimiland sionismul cu rasismul.

N-am auzit din partea evreilor pareri de rau pentru trecutul comunist.

De desolidarizare fata de ideologia comunista pe care unii din ei au slujit-o, sau fata de trecutul partidului comunist ai carui inaintasi, la un moment dat, au cerut desfiintarea Romaniei ca stat, si nici de sutele de mii de crime pe care acest partid le-a comis in cei 45 de ani de dictatura.

Evreii chiar nu au nici o vina, nimic ce sa-si reproseze?

In Romania se reabiliteaza memoria calailor si nu a victimelor!

Nu va puteti legitima nici ultimele atacuri impotriva Miscarii Legionare, caci nici unul din cei 14.000 de evrei care locuiesc astazi in Romania nu pot pretinde ca ar fi fost amenintati de vreun legionar. In schimb, legionarii au fost atacati permanent de evrei. De exemplu, intr-un ziar romanesc, un rabin reproseaza Bisericii Ortodoxe de ce face parastase pentru legionarii ucisi de comunisti. Sa ne gandim ce ar insemna o atitudine asemanatoare la adresa holocaustului evreiesc? Pe alt plan Biserica Crestina pentru evrei reprezinta o insulta. In capitolul despre Ecumenism, la pag. 370, din cartea Eseuri biblice, autorul Rosen Moses, scrie: „Cum pot fi crestinii atat de insensibili incat sa cladeasca o manastire pe asemenea locuri ale martirajului iudaic?” (Este vorba de lagarul de la Auschwitz, unde au fost internati si crestini). Si autorul continua:

„Pentru evrei manastirea reprezinta o insulta deliberata…”

Cu alta ocazie, in ziarul Romania Libera, ambasadorul statului Israel, pe langa unele sugestii nedemocratice, isi mai declara si nemultumirea fata de traducerea si tiparirea in Romania a unor carti pretinse antisemite, carti care sunt editate fara restrictii in Israel. Intelectualii romani au respins ca jignitoare aceasta cenzura. Celorlalte recomandari agresive si antilegionare le-am raspuns mai pe larg in GV de pe luna Martie 1995.

Andrei Cornea, scriitor, abuzeaza de originea etnica pe care o are. In 16 Decembrie 1995, la Salonul de iarna a cartii de la Brasov, a fost lansata si cartea „Insemnari de la Jilava”. Atunci cand s-a ajuns cu expunerea la momentul asasinarii prin strangulare a lui Corneliu Codreanu, Andrei Cornea a strigat: „Bine i-a facut”. Fizicul firav al lui Andrei Cornea nu ne poate convinge ca ar fi fost vorba de un act de mare curaj antiromanesc. El s-a bazat pe cele scrise de Corneliu Codreanu: „… Voi care ne acuzati de violente impingandu-ne la disperare si pacat… va vom dovedi ca nu vom reactiona in nici-un fel la provocarile voastre…” Acolo se aflau cca. 100 de legionari sau simpatizanti legionari care nu au raspuns acestei provocari.

Initiativa evreiasca de denigrare a fost reluata si de unii romani, cunoscandu-se ca legionarilor nu li se da dreptul la replica. Sunt edituri si publicatii ce ataca permanent Miscarea Legionara. Chemandu-i in judecata pe acesti denigratori voluntari, le-am aduce poate aminte regulile unei minime morale, de a nu-i ataca pe cei carora li se refuza dreptul la aparare, caci altfel cu ce s-ar deosebi de vremea lui Teohari si Nicolski, cand pe zidurile tribunalelor era scris „vom judeca cu ura”?!

Dar nedreptatea cea mai mare este a unora dintre parlamentari, care au acceptat, contrar Constitutiei, sa interzica prin nominalizare Miscarea Legionara, aparuta in Legea de functionare a Serviciului Roman de Informatii. Daca separarea puterilor in stat este adevarata, atunci nominalizarea ar apartine de drept Puterii Judecatoresti, Parlamentului apartinandu-i numai elaborarea legilor, a legilor egale si obligatorii tuturor cetatenilor, chiar si celor aflati la putere. In Constitutia tarii noastre si in legislatia democratica moderna a altor tari, toti cetatenii au dreptul sa fie egali, indiferent carui partid au apartinut sau apartin. Semnatarii acestei legi SRI nu au prezentat sentinte judecatoresti de condamnare a Miscarii Legionare. Mai constatam ca fostii comunisti, in sarcina carora sunt in Romania sute de mii de crime, ne tin lectii, prin mass-media, despre valabilitatea principiilor comuniste, desi se cunoaste ca „lupta de clasa”, care s-a manifestat prin „ura de clasa”, face parte din principiile comunismului, apartinand marilor idiologi fondatori: Marx, Engels, Lenin, Stalin etc.

Ar trebui sa nu uitam ca, istoria l-a sanctionat pe Nero pentru cunoscutul text: „Non licet esse christiamus” (Nu-i permis sa fii crestin). Acum, s-a spus: „nu-i permis sa fii legionar”. Asuprirea nici acum nu este motivata, se aseamana cu cea a lui Nero, si istoria de maine o va sanctiona.

In toate tarile apusene, miscarile nationaliste crestine participa la viata politica.

Un alt exemplu: articolele de lauda aduse Miscarii Legionare de Nichifor Crainic, au fost inlocuite de autor cu defaimari, prin prezenta si ajutorul atotconvingator al fostei securitati. S-a asteptat ca autorul sa moara ca sa nu-si mai poata reclama schimbarea facuta prin reeducarea silita la care a fost supus.

Ne intrebam: care este rostul acestor repetate amenintari evreiesti adresate legionarilor? Caci o stare de frica ce s-ar vrea sa le fie transmisa legionarilor nu ar avea sanse de reusita. Legionarii au la indemana, ca si altadata, propria lor jertfa, invincibila, mai puternica decat brutalitatea acestor amenintari.

Ne-am mai adus aminte de serialul saptamanal tv al d-lui Sava, in care ni se recomanda o reconciliere politica cu fostii comunisti. Constatam ca aceasta dorinta a domniei sale ii cuprinde pe toti, atat pe cei care au poruncit, cat si pe cei care au executat uciderea celor ce s-au opus comunizarii. Sunt exclusi de d-l Sava de la aceasta reconciliere legionarii, desi acestia au platit cu viata lor legitima aparare in care se aflau. Legionarii nu au datorii vechi de achitat. De ce refuzati, d-le Sava, sa aratati numarul legionarilor ucisi fara sentinte judecatoresti de cei ce detineau puterea in stat?

Va veni o vreme a intrebarilor, cand in fata lui Dumnezeu sau chiar in fata propriei noastre judecati, vom avea parerea de rau a omisiunilor pe care le facem sau le acceptam.

Din multele carti si articole scrise de straini si tiparite in strainatate despre Miscarea Legionara, in afara de cateva – alese de editura Humanitas -, toate cuprind studii si aprecieri favorabile Miscarii Legionare.

Mai intalnim si o revista cu un titlu pretentios, de studiu al totalitarismului. Pana in prezent sunt acuzati numai legionarii. Oare unele regimuri pretinse teoretic democrate, sau Carol II, Antonescu, ori chiar pretentia regimului comunist care 45 de ani ni s-a prezentat sub denumirea de regim de „larga democratie”, vor ramane in istorie sub firma democratiei?

Altor denigratori ai Miscarii Legionare le-am raspuns la timpul respectiv in Gazeta de Vest. S-au facut asemanari intre legionari si comunisti, sau au fost acuzati de colaborare cu regimul comunist. Acestora le-am pus intrebarea: cum isi pot explica salbaticile prigoane deslantuite impotriva legionarilor si amenintarea cu deportarea in Siberia a 150,000 de legionari?

Sa admitem ca unii din fostii simpatizanti legionari ar fi reusit sa se sustraga arestarilor, strecurandu-se in partidele istorice sau la comunisti, dar acesti anonimi nu s-au numit nici Tatarascu, nici Ralea, Voitec, sau alte nume importante apartinand democratiei. Unii din acesti acuzatori au fost tovarasi de drum in aducerea comunismului sovietic, despartindu-se de acestia abia in lupta electorala din 1946. In timpul ocupatiei sovietice ii gasim prezenti in ziarele timpului, aducand cuvinte de lauda armatelor comuniste eliberatoare, cuvinte de care acum ne rusinam: „Stalin si poporul rus, libertate ne-au adus”. Desprinderea lor intarziata de aceasta alianta i-ar obliga sa aiba respect fata de luptele si jertfele legionare.

Se cunoaste ca pana si copiii legionarilor au fost eliminati din scoli, universitati si servicii. Colonelul Filip Teodorescu, al doilea ca marime in Directia Generala a fostei Securitati, in cartea „Un risc asumat”, la pag. 243 scrie: „Se ajunsese la convingerea ca legionarii trebuie avuti in atentie permanent pana la moarte si in continuare descendentii”.

Se incearca si o minimalizare a simpatiei pe care o aveau legionarii in timpul ultimelor alegeri, cand Miscarea si-a demonstrat forta electorala, avand peste 15% din procentajul general. Eugen Cristescu, seful Serviciului Secret pe tara din acel timp, a declarat ca legionarilor le-au fost sustrase 10% din rezultatul general. Se mai adauga acestei fraude si procentajul tineretului intre 18-21 de ani care a fost exclus de la vot cunoscan-du-se ca este legionar.

* * *

In continuare, un exemplu ce ne demonstreaza permanenta si neschimbata atitudine evreiasca fata de alte neamuri.

In ziarul Evenimentul zilei nr. 1232 din 13 Iulie 1996, pag. 3, articolul intitulat Muncitorii romani mor pe capete in Israel, ni se spune ca in Israel lucreaza aproape 60.000 de muncitori romani. Fiecare al zecelea locuitor al Israelului fiind un roman. Aici devin sclavi, confiscandu-li-se pasapoartele de patronatul israelian, lucrand 10-12 ore pe zi, locuind 7-8 intr-o camera invadata de gandaci. Morgile sunt pline de cadavre de romani. Oficialitatile israelite nu intervin pe langa patroni pentru a le asigura minimele conditii de trai, bineinteles fara pretentii de egalitate cu cetatenii israeliti. Si toate acestea sunt modeste cereri, fara a fi adresate sau reclamate la ONU.

Trecerea poporului evreu prin holocaust sa nu-l fi invatat sa respecte suferinta altora?

* * *

„DESPRE SIONISM”

In continuare repetam recentele acuzatii ce se aduc statului Israel de catre Amnesty International si de Ari Shavit, reporter israelit care a facut razboiul in transee.

Un raport Reuters de la sfarsitul lui Iulie 1996 prezinta cele declarate de Amnesty International: „Israelul a bombardat cu artileria in mod deliberat o baza ONU de refugiati din Liban in cursul lunii Aprilie; atacul s-a soldat cu asasinarea a peste 100 de civili”. Intr-un raport in termeni duri, agentia pentru drepturile omului, cu sediul la Londra, a sustinut despre crimele din timpul operatiunii armatei israeliene intitulata Fructele maniei si indreptata contra Hezbollahului din sudul Libanului ca se afla cu totul in afara regulilor rasboiului. Amnesty a mai acuzat Hezbollahul de incalcarea legilor internationale prin aplicarea de tiruri cu rachete asupra civililor de dincolo de frontiera israeliana. „Informatiile pe care le detinem indica faptul ca fortele militare israeliene au atacat intentionat baza ONU. […] Trasatura infioratoare a evenimentelor din Qana a fost inrautatita de refuzul guvernului israelian de a-si asuma raspunderea pe care o are”, mentioneaza Amnesty. „Astfel de crime trebuie investigate, cei responsabili trebuie pedepsiti, iar victimele compensate”, conclude Amnesty.

Cum de se petrec asemenea atrocitati? Iata ce scrie Ari Shavit in articolul Cana: 102 morti fara fata -tradus din ebraica in Libération, 21 Mai „96: „Noi am ucis 170 de oameni in Liban, majoritatea fiind refugiati, in cursul lunii Aprilie „96. Multe dintre victime erau femei, batrani si copii. Noi am ucis 9 civili, dintre care o fetita de doi ani si un batran centenar, la Shamour, pe 11 Aprilie. Noi am ucis 11 civili, incluzand 7 copii, la Nabatyeh, pe 18 Aprilie. La baza de la Cana, noi am ucis 102 oameni. Ne-am asigurat ca vom provoca moartea de la distanta. Intr-o foarte seculara maniera, fara a avea ideea arhaica a pacatului, fara ancestrala grija de a considera omul ca imagine a lui Dumnezeu si fara vechea porunca: „Sa nu ucizi!” […] Cand noi am decis sa stramutam jumatate de milion de oameni afara din casele lor si sa-i bombardam pe cei ramasi in urma (pe cand in Israel noi nu avuseseram nici macar o singura victima), am decis, de fapt, sa executam cateva duzini de oameni. […] Noi i-am ucis pentru ca prapastia se adanceste intre caracterul sacrosanct pe care il atribuim vietilor noastre si caracterul tot mai limitat pe care il atribuim vietilor lor; aceasta ne-a permis sa-i ucidem. Noi credem […] ca vietile lor nu cantaresc la fel ca si ale noastre. Noi suntem convinsi ca Dimona (centrul atomic israelian), Yad Vashem si muzeul Shoah in mainile noastre, ne dau dreptul sa dispunem ca 400.000 de oameni sa isi evacuze casele in opt ore, sa consideram casele acestor oameni ca fiind tinte militare. Si ne rezervam dreptul sa tragem o ploaie de 16.000 de obuze peste satele si populatiile lor. Si ne mai rezervam dreptul sa ucidem fara nici un sentiment de vinovatie. Insa toate acestea nu pot atenua gravitatea masacrului in stil israelian si responsabilitatea noastra… Bombardamentul de la Cana a fost executat conform regulilor, ordinelor si obiectivelor operatiunii Fructele maniei. Exista ceva gresit in aceste reguli, ordine si obiective. Ceva care nu mai este uman. Ceva ce atinge sfera criminalului. […] S-au ucis 102 oameni la Cana. Nimic nu poate elimina Cana din biogrfia noastra. Pentru ca, dupa Cana, noi nu am denuntat crima, noi nu am vrut sa prezentam chestiunea in fata legii, noi doream sa negam oroarea si sa ne vedem in continuare de treaba. De aceea Cana a devenit o parte din noi insine, asemeni unei trasaturi pe fetele noastre. La fel ca si masacrul comis de Baruch Goldstein (in Pestera Patriarhilor, asupra musulmanilor care se rugau) si asemeni crimei comise de Yigal Amir (precum si reactiilor ce au urmat), toate acestea fiind manifestari ale semintelor putrezite in inima culturii noastre national-religioase, si masacrul de la Cana este tot un graunte de putreziciune in inima culturii secularizate israeliene: cinismul sau, brutalitatea, instrumentalismul, egocentrismul celui puternic, aceasta tendinta de a spulbera frontiera dintre bine si rau, dintre ce este permis si ce este interzis, aceasta tendinta de a nu cere dreptate, de a nu cauta adevarul.”

* * *

O recenta diversiune impotriva Miscarii Legionare

Comitetul Mondial Anticrestin are in subordine si organizatia celor care il slujesc pe diavol, numiti satanisti. Telul acestora este cel cunoscut: de nimicire a Bisericii Crestine si a credinciosilor ei. In atracurile lor mai recente, intrebuinteaza diversiunea, folosind in manifestarile lor satanice practici ascunse care pot insela oamenii. Printre adversarii importanti ai satanismului se numara Miscarea Legionara. Pentru denigrarea Garzii de Fier, satanistii din Occident au inregistrat un Compact Disc ce cuprinde cunoscutele cantece legionare, raspandite acum sub denumirea de „Fericita nunta a mortii”.

Acestor cantrece legionare, pe versuri care apara Crucea si Tara, satanistii (in prezentarea inscrisa pe disc) le modifica intelesul crestin. Ei submineaza valorile crestine ale textelor aici amintite, rastalmacindu-le pe linia decadentei satanice in care ei se afla. Defaimari asemanatoare aduse cantecelor legionare au mai existat si alta data; insa despre acestea nu se poate afirma ca ar fi fost vaduvite de mesajul iubirii fata de Dumnezeu si neamul romanesc.

Exprimarea tendentioasa a cuvantului „extremism” apartine intentiilor de denigrare a Miscarii Legionare, acuzatie pe care legionarii o resping. Binele si raul nu se pot amesteca. In situatia descrisa intalnim binele contra raului, dragostea crestina in locul urii comuniste si legionarismul contra extremismului.

Comparand textele cantecului legionar, in care gasim entuziasmul tineresc de aparare a neamului aflat in pericol, acestea nu depasesc spiritul ofensiv al textului din Imnul National al Romaniei, din care vom reproduce urmatoarele fragmente: „Murim mai bine-n lupta cu glorie deplina, decat sa fim sclavi iarasi in vechiul nost’ pamant”; sau – din acelasi Imn, dintr’o strofa mai putin cunoscuta: „De fulgere sa piara, de trasnet si pucioasa, oricare s’ar retrage din gloriosul loc”. Din Hora Unirii: „Iarba rea din holde piara, piara dusmanii din tara”. Sau, textul integral din Doina lui Eminescu. Pentru cele mai mici manifestari legate de titlurile amintite: Desteapta-te, Romane!, Hora Unirii si Doina lui Eminescu, interzise pe timpul comunistilor, au fost condamnati mii de romani la ani multi si grei de inchisoare politica.

Satanistilor si celor ce inclina spre satanism, le raspundem cu textul sfintit de jertfa lui „Ion Mota”:

„Se tragea cu mitralieira in obrazul lui Hristos. Se cutremura asezarea crestina a lumii. Puteam noi sa stam nepasatori? Eu asa am inteles rostul vietii mele. Am iubit pe Hristos si am mers fericit la moarte pentru El”.

Patronul Garzii de Fier este Sfantul Arhanghel Mihail, pe a carui icoana veche, la inceputurile vietii legionare, Capitanul a gasit scris:

„Spre inimile cele necurate care vin intru preacurata casa a lui Dumnezeu, fara mila intind sabia mea”.

Comentează:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s