Puscaria de acasa

ROMANIA ORORILOR: 

Copii hrăniţi cu frunze şi pământ… bebeluş „alăptat” cu apă de ploaie. 

„Dănuţ, colegul meu de bancă, este bătut de tatăl său. Cred că aseară Dănuţ a fost bătut foarte rău căci are mai multe răni pe faţă şi pe mâini. L-am întrebat ce a păţit, însă mi-a spus că s-a bătut cu fratele său. Nu l-am crezut, deoarece fratele său are 8 ani şi nu poate să-i lase astfel de urme. Mai mult decât atât, am văzut şi nişte pete de sânge pe hainele lui. Azi dimineaţă, Dănuţ a fost adus la şcoală de mama sa şi am văzut că şi aceasta avea vânătăi pe faţă. Aş vrea să-mi spuneţi cum îl pot ajuta pe Dănuţ”.
poza copil batut
Este mesajul pe care un puşti de 11 ani l-a şoptit într-o zi la 116 111 (Telefonul Copilului), devenind, astfel, fără să ştie, “îngerul păzitor” al colegului de bancă. Căci imediat după sesizare, viaţa lui Dănuţ s-a schimbat la 180 de grade. Consultanţii de la Telefonul Copilului au dat alarma asistenţilor sociali de la Direcţia de Protecţie a Copilului, care au mers acasă la Dănuţ, în anchetă socială. Abia atunci, după nenumărate runde de discuţii, înţelegând că sunt pe buza prăpastiei să-şi piardă definitiv copilul, părinţii lui Dănuţ au realizat ce mare greşeală au făcut şi au încetat să-l mai lovească. Graţie colegului său cel inimos, Dănuţ a primit acum o viaţă nouă. Dar el a fost norocos căci nu întotdeauna se întâmplă aşa.
Celor ca Dănuţ n-am greşi dacă le-am spune, simplu, „orfani” cu părinţi. Ei sunt micuţii care trăiesc în familie, fără să ştie cum arată, de fapt, o familie normală. Cei pentru care mama şi tata sunt doar o înşiruire de litere şi nimic mai mult. Acasă e puşcăria lor. Sunt zecile de mii de micuţi trişti, depresivi şi îndureraţi fiindcă, oricât ar încerca, nu reuşesc să înţeleagă unde au greşit ei că mama şi tata le sunt nu părinţi, ci duşmani. Sunt copiii uitaţi în ţară de părinţii plecaţi afară, copiii trimişi la cerşit, mititeii tocaţi cu pumnii până la sânge, inocenţii abuzaţi sexual de părinţi alienaţi, flămânzii care se hrănesc cu nimic zile la rând fiindcă ai lor nu mai reuşesc să iasă din beţie, traumatizaţii care, la 10 ani, se gândesc sinuciderea. Şi mulţi chiar au făcut-o, deşi autorităţile preferă să nu vorbească despre asta. Trăgând linie, ei sunt micuţii pe care, în fapt, nu-i protejează nimeni. De obicei, statul nu intervine căci oficial au părinţi, iar legile nu-i ocrotesc decât teoretic. Iar în foarte multe cazuri, instituţiile intervin din proprie iniţiativă numai după ce un caz ajunge subiect de actualitate în presa naţională.
child abuse
Aşa că, dintr-un instinct de supravieţuire, cei mai curajoşi dintre aceşti copii au învăţat să lupte pentru ei înşişi. În ultimii ani au înroşit firul la Telefonul Copilului, cu un „Alo, vă rog să mă ajutaţi!”. Iar unii, înţelegând că este cel mai simplu şi mai bun lucru pe care-l pot face ca să-şi salveze copilăria, au devenit „clienţi” fideli şi sună aici ori de câte ori le stă ceva pe suflet şi n-au cui cere sfatul.

Mama şi tata beţi în pat, copiii alungaţi afară în zăpadă
Aşa se face că, din 2001şi până astăzi, Telefonul Copilului a adunat un număr record de apeluri: aproape 2 milioane. La început, nici măcar nu era ONG, ci un simplu program – pilot de help-line. Dar au fost asaltaţi şi cumva s-au simţit datori să facă mai mult şi să se extindă. Şi au făcut-o, salvând destine. Căci situaţiile grave le semnalează la direcţiile de protecţie a copilului care, presate de situaţie, iau măsuri, fac anchete sociale şi, acolo unde este cazul, scot copiii de sub tutela părinţilor “toxici”, găsindu-le un părinte nou: asistentul maternal.

Aşa s-a întâmplat cu cei patru fraţi a căror poveste a uluit iarna trecută un sat întreg. Trecuse o săptămână şi jumătate de când mama cu tata, alcoolici şi şomeri, nu mai reuşeau să-si revină dintr-o beţie nesfârşită. N-aveau nimic de mâncare în casă şi tremurau de frig. Copilul cel mic avea şase luni, cel mare, nouă ani. Când, în sfârşit, deschideau ochii din beţie, părinţii îi loveau pe micuţi şi, fără să le pese de gerul iernii, îi dădeau afară din casă. Uneori vecinii îşi făceau pomană cu ei, oferindu-le o pâine şi un culcuş peste noapte. Într-o zi când părinţii zăceau beţi, iar bebeluşul de şase luni ţipa de foame, fraţii cei mari au găsit soluţia: i-au pus pruncului apă de ploaie în biberon şi i-au dat să sugă, pe post de lapte. Aşa i-au şi găsit vecinii. Într-un final, unul dintre ei a decis să sune la 116111, scoţându-i, astfel, din iad şi schimbându-le viaţa. Imediat, asistenţii sociali au trimis copiii în asistenţă maternală, iar acum, în sfârşit, au cu toţii o viaţă normală. Chiar şi aşa, o problemă de solidaritate rămâne, însă, în picioare: „Apelantul ne-a mărturisit că, în general, vecinii nu intervin în astfel de probleme de familie, dar de data aceasta nu au mai putut suporta. Acum copiii sunt în siguranţă, dar noi ne întrebăm cum este cu solidaritatea socială. Apelantul ne spunea că i-a fost greu să ia decizia de a ne suna (deşi ştia că o face spre binele copiilor), pentru a nu „trece linia” – adică linia care desparte viaţa unui vecin de a altui vecin”, au remarcat consultanţii de la Telefonul Copilului.
copii torturati
O linie pe care primarul unei comune din Moldova nu s-a abţinut să o treacă atunci când a sunat şocat şi indignat la 116 111. „Doamnă, înţelegeţi, copilaşii ăştia sunt abandonaţi acasă şi i-au găsit vecinii mâncând frunze şi pământ! N-au pe nimeni, n-au părinţi, bunici, unchi, mătuşi”, a spus. Câteva ore mai târziu, asistenţii sociali i-au găsit pe micuţi şi au rămas încremeniţi: erau, aşa, un fel de păpuşi mişcătoare şi zdrenţăroase care se târau prin ţărână. Nu prea mergeau şi nici nu vorbeau; n-avusese cine să-i înveţe. Abia acum începeau să se ridice pe picioare şi să umble singuri. Mama plecase demult de acasă, nimeni nu ştia unde; tatăl, cioban la stână, era şi el dus demult. Nu le lăsase o firimitură de pâine, măcar. Uneori, cuprinşi de mila copiilor, vecinii le mai aduceau câte o strachină cu mâncare, dar următoarele zile şi le petreceau tot flămânzi. Până într-o zi când, rupţi de foame, micuţii au găsit soluţia supravieţuirii: frunze şi pământ din curte. O metodă dură, dar salvatoare, prin care, inconştient, copiii reuşiseră de câteva ori să se mintă singuri că au mâncat, de fapt, mâncare adevărată. Şocaţi de acest tablou, asistenţii sociali i-au smuls imediat pe micuţi din poarta casei, iar acum aceştia au ajuns în grija statului.

Sursa: jurnalul.ro

 NO-COMMENT

[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=8o1Y-VIyp2U%5D

Comentează:

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s