Ce inseamna sa fii tu insuti

—Viziunea mea asupra omului nou este cea a rebelului aflat in cautarea sinelui, a fetei lui adevarate. Un om pregatit sa arunce toate mastile, toate caracterele prefabricate, toata ipocrizia, gata sa arate lumii cine este el cu adevarat. Si daca va fi iubit sau condamnat, respectat sau huiduit, incoronat sau crucificat, pentru el va fi acelasi lucru, fiindca a fi tu insuti este cea mai mare binecuvantare a existentei. Un om adevarat, sincer, care cunoaste iubirea si compasiunea intelege ca oamenii sunt orbi, incostienti, cu spiritul adormit. 

(OSHO – Cartea despre barbati)

 Osho avea mare dreptate. A fi tu insuti este cea mai mare binecuvantare. Dar noi nu suntem noi insine. Nu inca. Este un adevar exprimat de toti marii intelepti ai omenirii, in toate epocile. A fi tu insuti e ceva diferit de ‚a fi’.  Toti oamenii sunt, exista – dar foarte putini sunt ei insisi. In general oamenii confunda aceste doua notiuni – dar una este sa fii tu (indiferent ce esti in acest moment, cu calitati si defecte) alta este sa fii tu insuti. A fi tu insuti presupune constienta. Inseamna sa fii constient de tine insuti, de faptul ca existi, de lucrurile pe care le faci si motivele pentru care le faci in acel mod; inseamna sa intelegi cine esti si de ce ai ajuns sa fii in acel mod; inseamna sa intelegi cine poti deveni si sa mergi pe calea catre potentialul tau; inseamna sa traiesti in lumea reala si sa-ti creezi fiinta conform celor mai inalte idei si principii despre fiinta umana, viata, univers; inseamna sa fii, sa devii Cine Esti Tu Cu Adevarat.  Sunt idei cu care oamenii rezoneaza si incep din ce in ce mai mult sa raspunda la ele, in aceste vremuri deosebite ale trecerii de la o epoca la alta. Si primul lucru pe care il constata este ca sunt impinsi spre altceva decat vor ca viata lor sa fie. Nu se indreapta catre potentialul lor.

Iata ce spune Osho

 „Vrei sa fii ceea ce-ti impun altii, iar lucrul asta nu-ti poate da nici o satisfactie. Mereu te uiti dupa altii. Asa ai fost crescut – sa nu te uiti deloc la propriul tau potential. In schimb te simti tot timpul frustrat pentru ca nu esti tu insuti. E firesc ca lumea sa fie plina de suferinta: nu ti se ingaduie sa fii tu insuti. Fiecare cultura vrea sa te transforme intr-o copie, niciodata intr-un original.
Fii tu insuti si vei vedea ca nu vor mai exista nici frustrarea, nici competitia, nici obsesia posibilitatii altora, nici nodul in gat ca nu ai mai mult. Fii in realitate, in prezent.”
Un adevar al lumii in care traim este ca fiecare dintre noi este produsul trecutului sau: al tiparului genetic si astral, al mediului in care a crescut (parinti, rude, prieteni, cunostinte, profesori, altii) si al propriilor experiente de viata. Influentele venite de la fiecare din acestea s-au inscris in memoria noastra si ne ‚programeaza’ sa gandim, sa simtim si sa ne comportam intr-un anumit fel. Este un lucru absolut normal si firesc.
Ce nu este normal si firesc in toata povestea asta ? Faptul ca noi nu suntem constienti de aceste influente care practic compun ceea ce este fiinta noastra acum. (Sau, mai corect ar fi sa spunem, care se manifesta prin fiinta noastra acum). Iar intrucat nu suntem constienti, ele ne imping incoace si incolo ca pe niste marionete. Nu reusim sa obtinem ce dorim, avem stari ciudate din care nu stim sa iesim, gandim haotic, ne imbolnavim – toate acestea sunt efecte ale trecutului nostru. Trecutul nostru ne conduce. Iar noi nu suntem trecutul nostru !
Geneticul, astralul, mediul, propriile experiente – toate acestea sunt prezente in memoria noastra, constienta sau inconstienta, si ne fac sa credem ca‚ acesta este ceea ce sunt eu’.
Si, intr-adevar, toate acestea formeaza un mic ‚eu’ – ceva cu care te identifici si spui ‚acesta sunt eu’. Dar nu este ‚cine esti tu cu adevarat’ – nu esti tu insuti.
Vei fi tu insuti in momentul in care vei deveni constient de fiecare din aceste influente ale trecutului, cand le vei ‚transforma’ insemnatatea lor pentru tine si cand vei incepe sa iti creezi viata asa cum o doresti tu. Adica in momentul in care iti vei analiza programarea si vei incepe in mod constient reprogramarea fiintei tale, pe baze puse de tine.
Pentru a intelege mai bine diferenta dintre ‚tu’ si ‚tu insuti’ vom lua in considerare cele 4 mari etape pe care le parcurgem in viata si prin care evoluam:

  1. Ne-constientizarea lipsei de competenta. 
  2. Constientizarea lipsei de competenta. 
  3. Constientizarea competentei. 
  4. Ne-constientizarea competentei. 

—In prima etapa, tu nu stii ca nu esti tu insuti, nu-ti dai seama. Te identifici atat de mult cu ceea ce crezi despre tine (idei din propria memorie sau ce-ti zic altii) incat consideri ca ‚acela esti tu’.
—In a doua etapa incepi sa-ti dai seama ca esti mai mult decat credeai – ca exista in tine trasaturi (calitati sau defecte) pe care nu le vazusei pana atunci, de care nu erai constient. Incepi sa realizezi ca, intr-adevar, ceea ce credeai tu ca esti nu erai tu in totalitate. Incepi sa intelegi cine esti tu cu adevarat (indeosebi calitatile tale) si iti dai seama ca nu le manifesti decat rareori. Si iei hotararea sa ‚imbunatatesti situatia’.
—In a treia etapa, pe masura ce incepi sa devii mai mult tu insuti (sa manifesti calitatile tale) observi transformarile tale interioare (si exterioare, din viata ta). Observi diferenta calitativa enorma dintre ceea ce credeai tu ca esti si ceea ce esti acum.
—Iar in a patra etapa, pur si simplu il manifesti in mod automat pe ‚tu insuti’, tot timpul.
Pentru a parcurge acesti patru pasi, cel mai bun lucru pe care il pot face oamenii acum este sa se opreasca din ceea ce fac si sa analizeze mai intai ceea ce sunt. Care sunt gandurile si emotiile predominante, care este starea lor de sanatate, cum sunt relatiile lor interumane, care cred ei ca sunt motivele pentru care lucrurile din viata lor stau in acel mod. Apoi ce anume isi doresc ei sa fie si sa faca in viata, in viitor. Iar apoi – cum anume sa procedeze, in mod concret, pentru atingerea obiectivelor.
In momentul in care faci aceasta analiza a trecutului, prezentului si viitorului dorit incepi sa devii tu insuti. Incepi sa te creezi pe tine insuti si viata ta, destinul tau, conform propriilor intentii. Nu mai esti condus de idei si dorinte contradictorii (si neconstientizate de catre tine) provenite de la alte persoane (stramosi – prin genetic, parinti, rude, prieteni, profesori, cunostinte, altii – prin mediu). In schimb, esti condus, in mod constient, de propriul Suflet (cine esti tu cu adevarat), pe care ti-l creezi prin modelarea intentionata a persoanelor din experienta de succes a carora avem multe de invatat. Ne construim constient propriul nostru plan de viata, nu mai suntem la cheremul ‚planului’ setat in fiinta noastra prin preluari inconstiente de la altii.
E un act de curaj sa fii tu insuti – pentru ca e dificil sa renunti la dorintele pe care altii le-au implementat in tine. Multe din acestea au devenit, din pacate, dependente, iar mediul in care traiesti se asteapta ca tu sa te comporti la fel ca pana atunci, pentru a te putea ‚domina’ intr-un fel.

 Observati numai cat de greu ii este unui fumator sa renunte la acest obicei auto-destructiv (si din cauza placerii provocate de tigara dar si din cauza anturajului care il ‚impinge’ sa se comporte la fel). Dar numai devenind tu insuti iti poti cunoaste si apoi realiza potentialul interior. Iar pentru aceasta, tot ceea ce ai de facut este sa aprofundezi notiuni despre cunoastere interioara, sanatate, comunicare, traind in lumea reala.

  • Numai un om care este el insusi poate iubi cu adevarat.
  • Numai un om care este el insusi poate fi fericit cu adevarat.
  • Numai un om care este el insusi poate intelege viata cu adevarat, poate gandi, simti, trai cu adevarat.
  • Pentru ca un om care este el insusi traieste cu totalitatea fiintei sale in prezent. Si isi creaza fiinta si viata el insusi, in fiecare moment al prezentului.

Eu, vreau sa fiu eu insumi… si va invit pe toti sa va doriti sa fiti voi insiva.

AI CURAJUL DE A FI TU INSUTI

In 20 de ani de acum vei fi mult mai dezamagit de lucrurile pe care nu le-ai facut, decat de cele pe care le-ai facut. Asa ca desfa panzele. Navigheaza din siguranta portului. Prinde vanturile puternice. Exploreaza. Viseaza. Descopera.
Mark Twain

-Salutari calduroase dragii mei prieteni!

Ce mai stati? Exista vreun lucru de care va este frica? Cu siguranta acela este lucrul la care trebuie sa lucrati. Cand? Chiar incepand cu acest moment. Viata este scurta, mai scurta decat ne asteptam si eu, si tu si in scurt timp putem ajunge la dezamagirea de care spunea Mark Twain mai sus.

Va e frica de vorbitul in public? Mergeti si vorbiti in public!
Va e frica de socializare? Mergeti si gasiti cat mai multe cercuri de socializare! Aruncati-va in ele!
Va e frica de ce va zice lumea despre voi? Nu o sa-i multumiti niciodata pe toti asadar… cautati-va si urmati-va cu bucurie si concentrare pasiunea!
Va e frica de succes si de consecintele acestuia asupra tuturor? Experimentati-l mai intai si apoi dati-va cu parerea!

Fiti precum un copil care invata sa mearga 

Uitati-va la un copil care abia invata sa mearga cat de curajos este.

Va dati seama de cat curaj este nevoie pentru a sta pe picioarele lui, fara sa se sprijine de ceva?! Sigur ca da, intr-o prima faza va cadea si se va lovi, dar din asta va invata, iar data viitoare va sti cum sa procedeze ca sa-si mentina echilibrul. Va persevera, se va ridica si va incerca sa mearga din nou… altfel nu va invata aceasta deprindere niciodata. Isi va face si mai mult curaj chiar daca stie ca poate va cadea din nou. Pana la urma, dupa munca asidua si plina de entuziasm, va invata sa mearga. Succesul este acum de partea lui. Si astfel, vor aparea primii pasi. O adevarata reusita.

Ei bine, asa este si in viata. Invata sa ai incredere in tine la fel cum inveti sa mergi!

Ciobanul si Moartea 

Se spune c-a mers odata o baba prizarita si cu capul plesuv la un cioban si-a cerut sa-i deie o oaie.
– Da’ cine esti dumneata ca sa-ti dau eu o oaie? intreba ciobanul.
– Eu sunt Lungoarea, iar daca nu-mi vei da am sa te-nfierbant, si-am sa te-mbolnavesc, am sa te fac sa tresari in somn si sa vorbesti aiurea.
– Fugi cucoana de-aici, vezi-ti de treaba ta, n-am timp de tine!
– Bine, bine, las’ ca vei vedea ce vei pati! Si n-apuca Lungoarea sa se departeze prea mult, ca pe cioban il si luara durerea de urechi, fierbinteala la cap si intunecimea inainte ochilor.
– Deci asa sta treaba, Lungoareo! Si trase omul nostru cateva guri bune de apa neinceputa trecuta prin ceapa, apoi lua niste buruieni de leac pentru lungoare si le manca. Si astfel scapa fara probleme de doamna Lungoarea.

A doua zi veni la dansul alta baba, neagra ca taciunele si plina de bube pe fata si ii ceru tot o oaie. Era Ciuma, care nu glumea cu omul nostru. Acelasi peisaj si aceeasi finalitate precum cu Lungoarea. Ciobanul o alunga fara sa stea prea mult pe ganduri si-o ameninta ca o s-o sparga cu strigneala. Zis si facut, a scapat si de Ciuma.

A treia zi vine la dansul o baba garbova si mult mai prizarita decat celelalte doua de dinainte si ii cere tot o oaie. Era Holera, care va dati seama, a avut parte de acelasi deznodamant. Ciobanul lua cativa spini de holera, ii puse la fiert, turna putin cheag inauntru si-apoi bau toata zeama dintr-o dusca. La revedere si cu Holera.

Dupa vreo cateva zile, merse la cioban o baba asa de uscata ca tot ciolanelul i-l puteai vedea, numai umbra era de ea. Avea intr-o mana o coasa, iar in cealalta o secere. Ii zise ciobanului:
– Mai ciobane, da-mi oaia cea mai grasa!
– Da cine esti dumneata ca sa-ti dau eu o oaie? intreba ciobanul.
– Da-mi cand iti spun! zise aceasta manioasa, ca eu sunt Moartea si de nu imi dai o oaie o sa-ti curm zilele!

Ciobanului i se facu parul maciuca in cap si temandu-se sa nu-i curme zilele ii dadu oaia cea mai grasa pe care o avea in turma. Dupa care, batrana ii spuse:
– Dupa cum vezi sunt foarte slaba asa ca sa ma ajuti sa duc si oaia acasa!

Ciobanul, vazand ca n-are incotro, ce era sa faca? Lua oaia in spinare si pleca spre casa Mortii. Ajunsi acolo, vazu o multime de lanturi infasurate de jur-imprejurul casei Mortii.
– Matusa, ce rost au lanturile astea? intreba el pe Moarte.
– Lanturile acelea sunt vietile oamenilor din lume, iar numarul verigilor de la fiecare lant spune cate zile au.
– Woow, ce tare! Si care e lantul meu? intreba ciobanul.
– Ei, dragul matusei, lantul tau e cel de colo, care mai ca e cel mai lung dintre toate… Era de doua ori intins in jurul casei.
– Si cat am sa mai traiesc eu, mamaie?
– Ce intrebare mai e si asta? Atata pana ti s-or termina verigile, raspunse baba.
– Aaaa, daca asa sta treaba, mamaie, apoi ramai sanatoasa, eu ma introc in treaba-mi de unde am venit si-mi iau si oaia indarat!
– Ba nu pleci nicaieri, lasa-mi oaia ca altfel te omor!
– Ba nu-ti las nimic, ca dumneata nu ma poti omori cu zile. Lasa ca ti-oi da eu dumitale o oaie cand mi s-or sfarsi zilele. Pana atunci insa, mai pune-ti pofta-n cui si alta data sa nu mai faci ce-ai facut cu mine, ca nu stiu zau cum ti-a merge.

Si rostind ciobanul cuvintele acestea, apuca iarasi oaia in spate, iesi cu ea din casa afara si se cam duse. Iar  “Moartea” ramase cu buzele umflate…

 Mult succes si ai CURAJUL de a fi tu insuti si de a-ti trai viata frumos! Eu sunt alaturi de tine in calatoria ta!

Bucurie si Echilibru! 

Comentează:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s