Ganduri… trairi… dragoste… lacrimi…

Posteaza si tu povestea ta pe site ———————————————Posteaza si tu poveste ta

Ganduri… trairi… dragoste… lacrimi…

Ar trebui sa fiu fericita dar nu pot spune ca simt asta… incat sa ma bucur… din contra plang ca un copil… si simt ca situatia asta ma ucide lent dar sigur…

Am mai scris scrisori dar… parca chiar atat de inlacrimata nu am facut-o…

astazi am asternut aici in blogul acesta ce-mi stie si suferintele si bucuriile… ultima scrisoare ce i-am trimis-o iubitului meu pe care il iubesc cum nu mi-am imaginat ca pot simti vreodata… pt ca pana la el nu am mai trait acest sentiment atat de profund… incat sa simt ca pur si simplu fara acest barbat nu reprezint nimic… off Doamne… imi strig durerea catre tine… lacrimile astea amare si usor sarate nu-mi dau pace si curg de parca ar fi izvor nu se mai opresc… il iubesc… ma inec in lacrimi… dar… nu pot sa ma opresc din plans… nu mi-am imaginat ca doare atat de rau… incat imi vine sa ii cer Divinitatii sa stinga steluta ce ma tine vie ”in acest UNDEVA… AL MEU unde ma lupt sa traiesc fara el… fara barbatul care desi ma iubeste si il iubesc… ceva se pare ca nu mai poate fi la fel ca la inceput… nu am sa aduc in discutie ”acel ceva”… eu am sa continui nu stiu pt cat timp… sa il iubesc ca si pana acum…

de dimineata i-am trimis gandurile mele prin scris… in speranta ca o sa se intample ceva frumos… si s-a intamplat doar ca… la final… am simtit cum farame din inima mea se desprindeau impartindu-se in mii si mii de cioburi… amortindu-ma parca complet… incat nu mai realizam ca ma tin pe picioare… si inca respir…

” buna iubire ,

Nu am sa incetez a-ti spune in continuare asa pt ca tu chiar asta esti… esti iubirea mea.

Azi mii de gandulete (pasari nevazute) si fara trup imi trimit catre tine pt a-ti transmite cele mai profunde doruri ce imi ineaca fiecare suspin ce mi se-opreste pe buzele-mi insetate de aroma sarutului tau… tu , dragul meu… tu , comoara tainica a inimioarei mele.

Stii ce fac cand mi-e dor de tine si nu am de unde sa te iau ? Inchid ochisorii… si cu vocea interioara te strig pe nume… pt ca numele tau s-a imprimat pe inima mea din prima clipa cand ti-am intalnit privirea ta plina de acea seninatate ce imi spulbera fiecare umbra de tristete… apoi cu ochii mintii te caut… si te gasesc undeva… te zaresc usor ingandurat… si poate chiar trist… ma apropii de tine usor sfioasa… iti iau capul pe bratele mele… iar tu te asezi langa inimuta mea… ascultandu-mi fiecare ”ticait” zburdalnic al inimii… ce numai pt tine bate in modul acesta… mai apoi imi asez buzele peste buzele tale ce parca stau flamande asteptand caldura alor mele si le pecetluiesc cu acelasi dulce si mangaietor sarut din totdeauna… apoi iti spun ce numai noi doi stim… : te iubesc ”.

Un buchet de ganduri frumoase imi trimit catre tine incercand macar asa sa fac cumva din ziua de astazi… o zi mai frumoasa pt tine… iar tu, iubire simtindu-mi dorul greu ce ti l-am trimis cu puterea gandurilor si ti-au inconjurat inimioara cu mii si mii de suspine apasatoare… sa imi trimiti degraba inapoi raspuns ca asa cum eu am nevoie de imbratisarea ta… si inima ta a devenit o insula plina de doruri pt mine.

Off, dragostea mea… iubire… eu fara tine ma simt dezgolita asa cum e o carte fara coperta sau ilustratii… adica lipsita de viata… si totusi in filele ei stau scrise o poveste frumoasa… ce a inceput intr-o frumoasa zi de August… si inca isi asteapta finalul intr-un mod frumos… asa cum pamantul uscat de seceta asteapta ”o gura de apa” a ploii ce parca intarzie uneori sa apara.

Exist… respir… dar parca ma sufoc fara sa iti sarut gurita frumoasa… zambesc… dar nu mai e zambetul meu de altadata… pt ca nu te am pe tine… si-n spatele zambetului fals… ascund durerea… durerea de a nu mai simti caldura trupului tau lipit de al meu… si care sa ma faca sa suspin o zi intreaga… dupa mirosul parfumat al trupului tau imprimat pe pielea trupului meu…

Sa-ncerci sa ma alungi din sufletul tau … si nu ai sa reusesti pt ca indiferent ce-mi v-ei face… nu am sa plec… v-oi ramane acolo cu riscul de a ramane captiva pentru totdeauna…

Singur mi-e sufletelul… ma plimb din cand in cand pe o carare plina de amintiri proaspete si frumoase ce doar cu tine le-am trait… sunt aici… in undeva-ul clipei ce mi se pare nesfarsita… fara tine… dar totusi traiesc… ; traiesc si incerc sa imi pastrez ultimul gram de speranta ca imi v-ei permite din nou sa mai poposesc macar o clipa cat de micuta… in camaruta ascunsa a sufletului tau ce e inzestrata cu cele mai pure si sublime sentimente… si de care promit sa am grija.

Da-mi mana ta , iubitul meu…  asa ca alta data si spune-mi :

” opreste-te te rog din plansul acesta mut si tacut al inimioarei tale ,

nu vreau sa mai plangi de tristete…

si de v-a fi s-o faci… v-a fi de fericire cand tu v-ei fi la pieptul meu ;

uite-ma , sunt aici , iubita… chiar daca nu ma poti vedea mereu. ”

… daca ai sti cat imi lipsesti tu… cat mi-e de dor de acel frumos si dulce zambet al tau… care ma inmuia din cap pana-n picioare de cate ori imi zambeai.Ma multumesc si cu un suras cat de micut… al tau… chiar daca nu o sa primesc de fiecare data acel zambet care parca imprastie in jurul lui… o pofta de viata… facandu-ma sa ma simt ca si cum as fi luat un energizant.

Poate ca nu iti v-oi scrie mereu gandurile mele… dar asta nu inseamna ca nu iti pot transmite prin gesturi cat de mult insemni pt mine… si poate ca nu te-am inteles de multe ori … dar nu a fost cu rautate… tu stii asta… ceea ce ma determina sa nu mai am rabdare era… dorul de tine , sufletel frumos.

Sunt aici… dar totusi acolo in sufletul tau… stau pitita bine in coltisorul de inima ce mi l-ai oferit… si in care la inceputul relatiei mi-ai spus ca foarte greu ajunge cineva acolo… dar cand reuseste sa patrunda in sufletul tau… acolo ramane… daca stie sa si-l pastreze… ; eu m-am abatut putin… schiopatand pe ici pe colo… dar asta nu inseamna ca am incetat o clipa sa te iubesc… frumosul meu… …  te rog cu ultima picatura de speranta… permite-mi sa mai stau o clipa doar… la pieptul tau…

Acum spre sfarsit te-as ruga sa imi permiti sa imi imaginez ca sunt langa tine acolo… si da-mi voie sa te strang in brate… sa-ti mai dau un sarut nesfarsit… si apoi sa ma cuibaresc la pieptul tau… sa-mi iei mana intr-a ta si la intalnirea dintre ele… degetele si fiecare por al nostru sa vibreze de fericire … recunoscandu-se dupa aceasta lunga asteptare plina de dor.

Iti multumesc din strafundul sufletului meu ca ti-ai lasat ochisorii sa strabata aceste siruri de cuvinte… care exprima latura ascunsa a ceea ce sta tainic in sufletelul meu.

o dupa amiaza si o seara asa cum isi doreste inima ta.

off, cat mi-e de dor de acel sarut ”miraculos” cu care-mi alintai fruntita, dragul meu !!!

Nestiind daca erai sau nu acolo… am asteptat sa imi scrii macar un simplu cuvant… si mi-ai scris dintr-o data… ca vrei sa ma vezi… in 10 minute…

Am pus ceva pe mine in graba si am sosit… cand te-am vazut tremuram dar am stat cuminte pana am ajuns la locul nostru…

Si buzele noastre cand s-au atins tremuram la fel ca prima data iubire… a fost frumos… am simtit ca mi se luase piatra grea ce imi presa pieptul si inimuta de dorul tau… ne-am iubit… si apoi dintr-o data… am vazut o expresie ce m-a pus pe ganduri pe chipul tau… te-ai intristat… si parca atunci m-a nimerit o sageata plina cu otrava direct in inima… cand mi-ai spus fara sa ma poti privi fix in ochi… ca o sa mai vorbim dar nu stii cat si… ce se v-a mai intampla pe viitor…

am incercat sa aflu acel raspuns… dar… ai spus ca nu stii sa imi zici nimic acum… si sa te las sa te mai gandesti in tacere ce v-a mai fi… intre noi.

am vrut sa plang… ca un copil dar… stiam ca nu are nici-un rost… suntem destul de maturi sa procedez astfel… am incercat… dar sclipirea din ochii mei odata s-a ascuns si a lasat o pata cetoasa in ochii mei… nu mai vedeam in jur nimic a fi clar… nu auzeam decat ce tu mi-ai spus cu lacrimi ce am observat ca te abtineai sa le lasi sa curga… pe obraji… si imi venea sa iti spun ca am sa mor… dar ma gandeam ce folos ?

crezand ca poate nu mai simti dorinta pt mine… am pus intrebari… dar raspunsul tau a fost… : nu stiu iubire… nu stiu sa-ti spun… ce simt si ce v-a veni… dar alta persoana nu exista… ;

am citit in ochii tai ca ai vrobit sincer in privinta asta… dar, totusi ceva nu ai vrut sa imi spui… de parca te-ar fi durut sa ma vezi suferind… ; am renuntat sa mai pun intrebari… si la plecare luandu-ti fata intre palme… si cu inima plina de durerea si teama ca am simtit ca nu o sa te mai vad vreodata… te-am intrebat : ”m-ai iubit ? ”

la care tu ai raspuns… : te iubesc… ”

Dar desi ai spus-o la prezent… nu am aflat motivul pt care tu ai spus ca nu stii ce si cum se v-a intampla in viitor referitor la noi doi…  ; te-am privit cat am putut sa imi stapanesc lacrimile sa nu curga… dar cand am simtit ca nu mai pot… sa ma abtin… am lasat privirea in jos… am suspinat de parca mi-as fi dat ultima suflare si am zis doar: si eu ce sa ma fac… cum sa imi imaginez… ca nu am sa te mai pot simti din nou asa… iubitul meu ?”

Cu fata usor inlacrimata m-am imbracat… tu m-ai vazut… si mi-ai zis: te rog, nu mai fi trista… apoi chiar daca ai vrut sa nu pari trist… am vazut lacrimi ce stateau gata sa cada pe obrajii tai frumosi… ;

Ti-am zis… mai da-mi un sarut un ultim sarut… saruta-ma in asa fel incat sa-mi amintesc o viata intreaga de el… ” ; ti-ai apropiat buzele… si am vazut in privirea ta… ca te durea si pe tine… dar nu ai mai spus nimic…  .; in acel moment am simtit ca s-a smuls o bucata din inima mea… asa ca si cum ar fi fost sfasiata cu un pumnal.

La coborare din masina te-am rugat sa imi dai mana inca odata… am vrut sa te mai simt… stiind ca e posibil ca de data aceasta sa nu mai pot spera ca v-a mai fi ceva intre noi doi…

Ti-am zis: indiferent ce v-a veni peste noi… tu sa nu uiti niciodata ca te iubesc… si cu nimeni nu am mai simtit asta… nu in modul acesta… am coborat si am cand am atins pamantul cu picioarele… nici nu am simtit asta… parca eram un suflet mort dar care continua sa existe intr-un trup care parea a fi viu… dar… eram complet distrusa… iar visele mele ce le-am avut… s-au stins… s-au stins complet…

Ajunsa acasa… numaram treptele scarii din bloc… sa intru in casa… cat mai repede… am intrat… am intors cheia in usa de doua ori… am intrat in camera… am cazut in genunchi… si aproape strigand cu durere… am izbucnit in plans… intr-un plans de copil… si nici nu mai conta cine m-ar fi putut vedea asa in starea asta… am plans pana am simtit ca m-am mai linistit putin… ’ cu pumnul m-am batut in piept… si am lovit in parchetul rece pe care stateam cazuta in lacrimi… si am strigat usor furioasa catre Cer… ”’ de ce Doamne, de ce a trebuit sa il pierd din nou… chiar daca el nu mi-a zis ”ramas bun sau adio”… eu am simtit ca nu am sa-l mai vad… ” ; dar ma doare sa stiu ca… ceva a facut sa se intample astfel… dar am ramas debusolata complet… caci nu a stiut sau nu si-a gasit cuvintele sa imi poata spune motivul… pt care am ajuns aici… sau poate s-a temut sa nu ”fac vreun soc”… si l-a durut sa ma vada ca sufar langa el…

Mi-am sunat o prietena si m-a mai linistit… facandu-ma sa gandesc pozitiv… si parca un pic mi-am mai revenit… dar ce zace ascuns in sufletul meu… nimeni nu poate sa stie… nimeni nu stie cat de sfarsita … .cat de lipsita de viata pe dinauntru am devenit… si totusi… il iubesc nu pot schimba asta… nu e o obsesie… pt ca i-am spus… ca eu nu am sa mai insist… daca el nu isi v-a mai dori sa ne iubim… dar… numai eu stiu cat e de greu de imaginat sa sufar in tacere… si cand ies pe strada… sa-ncerc sa zambesc de parca fericita as fi… ma v-oi inchide in mine din nou… asa cum eram pana sa-l intalnesc pe el… si nu stiu daca mai am puterea sa-mi mai acord o alta sansa… sa ma implic trup si suflet… si sa iubesc din nou… caci tot ce am simtit pt el sunt constienta ca nu am sa mai simt… si chiar daca e doar o simpla fiinta… ca  toti ceilalti barbati… el pt mine a avut acel ceva… ce nimeni n-a reusit pana acum… sa ma faca sa devin ceea ce sunt… adica sa simt aceasta iubire… asa cum numai in povestile din acele romane credeam ca e posibil sa simti… dar… l-am intalnit… pe el… barbatul cu o expresie usor dura afisata mai tot timpul pe chipul lui… si ochii albastri frumosi… care privind in adancul din ei… am gasit acel ceva ce el il tinea ascuns de privirile celorlalti… am gasit drumul catre inima lui… chiar daca el de fire este un tip foarte complicat… si uneori afiseaza o duritate de nepatruns… dar mie mi-a permis sa poposesc in sufletul lui.

Nu ii v-oi reprosa nimic niciodata… chiar daca nu il inteleg… pt ca mi-a dat ceea ce avea mai bun in el… adica iubirea lui… si un loc special… numai al meu… cu toate ca astazi… in mod indirect… mi-ar fi dat de inteles… ca dragostea noastra c-am pana aici ar fi fost sa dureze… sau poate ca era nefericit… si nu a vrut sa mi-o spuna… stiind ca eu ii port o iubire ce daca mi-ar fi zis ca s-a terminat… m-ar fi distrus pt totdeauna… dar… oare nu doare mai rau sa nu stii ce-ai gresit… si sa ramai intrebandu-te ani in sir… care era acea cauza… ce l-a determinat sa imi spuna… ca nu gaseste un raspuns…  ?!

Am sa oftez si am sa tot suspin… zi de zi… multa vreme de acum incolo… dar… complet descurajata… ma-ntreb in gandurile mele… v-om mai fi oare la fel cum am fost ? sau sper in zadar… ca poate doar iubirea ne v-a mai salva…

Nu stiu daca am sa mai iubesc… dar… ma simt ca un robot fara suflet… si total… goala ca o carcasa metalica pe dinantru… si ce sa fac… am sa merg mai departe… cu el sau fara el… caci viata mi-a fost daruita de Dumnezeu s-o pastrez… nu ca sa-i pun sfarsit…

Am suferit… sufar si azi… si maine v-oi simti la fel… dar… parca am ajuns sa ma simt… un NIMENI… ca un gunoi… ; am sa-i respect ca intotdeauna decizia indiferent care v-a fi aceea… dupa ce m-am oprit din plans i-am trimis cateva ganduri… si atat…

” dragul meu , iti multumesc din suflet ca mi-ai acordat sansa de a te mai imbratisa inca odata… de a-ti mai spune inca odata in fata cat te iubesc de mult… stiu ca m-ai iubit… stiu ca ma iubesti… dar… pt o perioada nu stiu cat v-a dura… am ajuns la concluzia ca daca nu reusesc sa te fac fericit din toate punctele de vedere… sau ca ceva anume despre care nu ai avut puterea sa imi vorbesti… te ingandura… am sa ma retrag putin… dar nu de tot pt ca ma doare sufletul… te iubesc intr-atat incat durerea ce o simt acum in piept… ma apasa tare greu… si crede-ma ca desi ma ucide asta lent… cu toate astea nu am sa insist… am sa te las sa analizezi in liniste toata situatia… atunci cand v-ei fi mai linistit ca oricand… si in clipa in care ai sa imi dai un semn… ca iti mai doresti sa ma intalnesti… eu v-oi fi aici…

M–am rugat Divinitatii sa mi te mai aduca macar pt o ultima clipa inapoi… si … mi te-a adus… ii multumesc… doar astazi am realizat ca ceea ce simt pt tine ma depaseste complet… te iubesc cum nu mi-am imaginat… si te v-oi iubi in continuare… in tacere… indiferent daca o sa imi mai spui vreodata ca reprezint ceva in inima ta sau poate nu… Poate am gresit eu si nu realizez… unde… dar cand ai sa gasesti un raspuns … si daca v-ei considera ca merita sa nu rupem firul iubirii ce ne-a apropiat… asta cat inca e aprinsa flacara iubii… astept un raspuns indiferent cat de lunga imi v-a parea asteptarea.

Poate ca nu v-oi mai avea curajul sa scriu nimic… pt ca simt ca trebuie sa te las o perioada sa gasesti sau nu ”acel raspuns” pe care il astept… sau poate ca nu… dar care v-a spune lucrurilor pe nume. Te iubesc… te iubesc… te iubesc… si nu am sa incetez sa simt asta… cu riscul de a-mi prelungi suferinta.

… Am intrat sa vad ce mi-a mai spus… dar am avut surpriza sa aflu ca acum a gasit ca pretext un raspuns… cand mi-a lasat scris : ”Nu cred ca mai exista acele sentimente de partea ambilor… cred ca mai mult te inseli. Este pt prima data cand nu mai stiu nimic… ;

  • Ma intreb cum poate spune asta, dupa ce tocmai mi-a declarat ca ma iubeste… si ca sa nu ma indoiesc de asta… si m-a vazut cat sufeream… ???

2 gânduri despre „Ganduri… trairi… dragoste… lacrimi…

  1. Momente inerente……ce trebuie traversate cu curaj……sa fii indragostit, e minunat! Sa iubesti si sa astepti sa fii iubit cu aceeasi masura a datului tau…….e imposibil!

    Apreciază

Comentează:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s