Ce vrei sa devii, cand cresti mare – IDEI

CE VREI SA TE FACI CAND VEI FI MARE?

Asta e intrebarea care ne-a urmarit cel putin o data in copilarie si pe care si noi am pus-o (mai mult sau mai putin in forma asta) altor copii.

Postul asta e inspirat de articolul lui Manafu si de studiul Linkedin cu privire la persoanele care au ajuns la maturitate sa aiba jobul visat inca din copilarie – 30,3% dintre cei 8000 de chestionati si-au urmat visul din copilarie in cariera.

children
Mie, pana pe la 10 ani imi placea sa ma joc cu papusile si maimutoaiele. Le aliniam pe canapea si le scoteam la lectie. Aveam o stinghie dubioasa cu care pocneam toti maimutoii. Eram o invatatoare foarte rea. In bucatarie, din lipsa de spatiu, ai mei au facut o masa rabatabila.
O coboram si era o tabla din lemn perfecta. Scriam cu creta pe ea (dupa ce mama va citi articolul asta ma va suna si va urla in telefon.
Mereu se intreba de ce naiba masa ei are dungi albe de var pe ea) si era foarte distractiv. Aveam creta alba, colorata si burete. Cel mai mult imi placeau calculele cu paranteze la mate, desi am urat matematica din suflet. Am avut si cateva ganduri de a ma face medic pe la 6 ani, dar bine ca mi-au trecut .

M-am plictisit repede de dorinta de a deveni profesoara/invatatoare asa ca m-am reorientat. Eram pasionata de astronomie si la fiecare documentar de genul de la TV stateam cu ochii atintiti. Primisem cadou de la ai mei si un atlas astronomic cu pagini groase si lucioase in care planetele erau foarte misto prezentate. Stiu ca au dat mult pe el pentru ca erau foarte scumpe, dar m-am bucurat enorm. Ma vedeam cercetator NASA si ulterior, astronaut si ma frustra cand citeam ca peste 50 de milioane de ani, Phobos, una din lunile lui Marte se va ciocni cu planeta, iar eu nu vor mai trai ca sa asist la asta .

Cand am inceput sa realizez ca pentru a deveni cercetator NASA am nevoie de multa matematica si fizica (eu fiind unul dintre cei mai slabi elevi din clasa la fizica), am dat uitarii visul asta. Poate am noroc ca fi-miu sa fie vreun geniu si sa-l trimit la NASA pentru mine.

Prinsesem drag de limba romana inca din clasa a V-a cand ma duceam la toate olimpiadele si concursurile de profil si atunci am zis ca jobul meu de vis va fi in presa sau televiziune. Acasa, faceam reportaje fictive pe te miri ce teme pe care le povesteam in oglinda. Eram atenta la toti reporterii de la TV si citeam ziare de sport. Azi ProSport-ul, maine Gazeta, pana cand, intrata la liceu, pasionata de fotbal si cu sufletul la gura la fiecare meci cu Dinamo, voiam sa devin comentator sportiv. Si asta pentru simplul fapt ca nenii aia care comentau meciurile erau varza. Unii faceau greseli si bateau campii aiurea. M-as fi vazut un comentator de succes la ce limbarita am . In cazul in care esuam pe postul de comentator sportiv, mi-ar fi placut sa fiu om de radio.

M-am transferat in clasa a 10-a la Economic pentru ca mi-a trasnit mie intr-o seara ca nu mai vreau Jurnalism, vreau ASE Marketing si s-a dus copilul sa se faca om de marketing. Cine ma intreba atunci Ce vrei sa te faci cand vei fi mare? primea un raspuns de om in toata firea – director de marketing la Adidas sau Pepsi Romania. Nici nu aveam pretentii.

Dupa un an la un liceu economic, cu 3 ore de mate pe saptamana (cred ca atat aveam) mi-am dat seama ca n-am nicio sansa sa intru la ASE si ca nu o sa fac fata cu tot cu creativitatea si abilitatile mele in marketing, asa ca, m-am reorientat. Comunicare si Relatii Publice si voi lucra ca PR intr-o maaaare agentie, mi-am spus. Eh, pana aici e ok.

PR, PR dar ce fel de PR, unde, cum? PR pentru Adidas si Pepsi , PR clasic, fara social media si campanii online. Traditionalism, frate!
Eram foarte activa in social media si in liceu. Aveam Facebook, Hi5, blog dar nu m-as fi gandit niciodata ca la 3 ani dupa renuntarea la marketing aveam sa devin atat de pasionata. Internetul imi servea drept mijloc de informare si distractie pe Facebook.

Am ajuns la facultate si de aici, alte influente. Am cunoscut oameni din online, am inceput sa ma prind care e treaba cu blogosfera si iata-ma indragostita de social media. Acum sunt PR in devenire indragostita de si in mediul online. Eu zic ca o sa fac treaba buna! .

Surprinzator sau nu, desi am visat de mic copil sa cant, niciodata nu am vrut sa devin cantareata. Intotdeauna as fi facut asta in paralel cu astronomia, jurnalismul sau marketingul. Tot legat de asta, in familie aveam parinti care lucreaza in vanzari si resurse umane, unchi si matusi in politie, IT, SRI si armata, veri politisti in devenire, verisoare la limbi straine, asa ca eu, intotdeauna am vrut sa fiu mai altfel. Intotdeauna am vrut sa ma diferentiez, chiar si prin job. Si am reusit. Sunt singura din neam care are treaba cu PR-ul si online-ul ceea ce e foarte bine. Mai greu e cand trebuie sa explic bunicilor si rudelor mai in varsta cu ce ma ocup. Simplul cuvant Internet ii deruteaza .

IDEE

Cand eram mica imi doream sa devin judecator, avocat, sau ceva in acest domeniu. Ma pricepeam destul de bine la a primi ceea ce doream, stiam sa dau cu pumnul in masa si sa gasesc dovezi, chiar un bun investigator, asa ca bifam cateva dintre caracteristicile unui bun avocat.
Stiam de la bun inceput ca niciodata nu voi deveni doctor – si asta pentru ca de fiecare data cand vizionam un film, la scene care implicau sange, seringi sau pumni in gura eu imi puneam mainile la ochi. Data trecuta cand am fost la analize, asistenta a stat 20 de minute pana mi-am revenit din ras, caci asa ascundeam eu teama de seringi.

in orice caz, un lucru era cert: medicina era taiata de pe lista.

Children-in-a-Circle2

Printre facultatile la moda se numara ASE-ul. Toata lumea dadea la ASE. in ceea ce ma privea, imi era foarte clar in mine: nu ma pricepeam la matematica, deci facultatea era taiata de pe lista. Oricat business mi-ar fi placut sa fac. Nu ASE. (sa nu credeti ca am ceva cu aceasta facultate, doar ca nu ma impacam eu bine cu matematica).

La Litere stiam clar ca nu am sanse, profesoara de romana imi spuse de multe ori parerea ei fata de inteligenta mea si chiar m-a pedepsit cu un 4 atunci cand incercam sa explic, gesticuland, despre ceva opera, pe care nu mi-o amintesc. 4 pentru gesticulat!

Apoi urma Politehnica, traditie in familia mea, tata – fiu. Dar ce sa caut eu intr-o mare de baieti, eu paralela atat la algebra cat si la fizica?
Deci clar inca o facultate taiata de pe lista.

Si pentru ca nu am vrut sa dau la o facultate doar de dragul de a o face, am inceput sa ma focalizez asupra a ceea ce imi placea sa fac si care erau abilitatile mele care ma  caracterizau cel mai bine. Si cu care, evident, ma puteam mandri.

Am incercat chiar si cu conservatorul, dar era clar ca nu am nicio sansa.

Mereu mi-a fost frica sa scriu. imi era frica sa nu gresesc, caci mereu am fost mult prea orgolioasa pentru varsta mea si preferam sa nu scriu decat sa o fac gresit. incepusem sa particip la concursuri de oratorie, imi faceam discursuri si veneam cu ideile tatalui meu, dar mereu mi-am simtit lipsa din meritele ce imi erau atribuite.

Si asa mi-am facut blog, scriam numai idiotenii pe el, dar cel putin scriam.

Si de aici a inceput totul. Asa ca experienta mea o voi transforma in 4 pasi care m-au ajutat sa ajung unde sunt acum.

Primul pas – ai incredere in tine !
Daca nu vei incepe sa iti oferi credit nu vei ajunge nicaieri. Mereu vei fi doborat de cei cu calitati mult mai puternice decat ale tale. Uita-te in fiecare dimineata in oglinda si spune-ti: POT! Poti sa faci absolut ce vrei, trebuie doar sa ai incredere in tine. Sa iti iei inima in dinti si sa iti promiti ca vei fi cel mai bun. Devenim ceea ce gandim, spunea un filosof. Asa ca,  gandeste-te ca esti un tip/tipa care VA OBTINE, nu care poate sa obtina, care VA FACE, nu care poate face si care VA FI!

Fara incredere in tine, imi pare rau sa iti spun, dar nu prea iti vei indeplini scopurile si visurile.

Al doilea pas – cunoaste-ti abilitatile si dezvolta-le !
Prietena mea mereu vine la mie si imi spune ca nu crede ca facultatea pe care si-a ales-o este intocmai ceea ce ea vrea sa faca. Nu se vede intr-o banca, nu se simte confortabil si isi doreste altceva.

Inainte sa iti alegi facultatea sau jobul la care vrei sa aplici, fa-ti o analiza interioara. Care sunt abilitatile mele? Cunoaste-te pe tine insuti, dupa cum bine zicea Aristotel.

Stii sa scrii? Nu conteaza daca iti place, conteaza sa ai calitatile necesare pentru a putea face acel lucru. Si mie imi place nespus de mult sa cant, dar inca nu am cunostintele necesare pentru a da la Conservator.

Te descurci cu banii? iti place munca la birou, te vezi pe tocuri si aranjata in fiecare zi? Bancile sunt pentru tine sau companii multinationale.

Vrei sa fii mai comod, te vezi umbland mereu in Conversi si tricouri cu metal head? Probabil agentiile de publicitate vor cauta oameni originali, diferiti, cu idei creative.

iti place sa desenezi? Facultatea de arhitectura cauta oameni cu acest talent.

Esti bun la fotografie? Desi nu cred in puterea unei diplome in fotografie, experienta este mult mai reprezentativa, asa ca poti porni de la un blog, exprima-te, lasa-i pe ceilalti sa iti descopere talentul.

iti place sa vorbesti mult, cand erai mic mereu tineai spray-ul mamei in mana si te credeai la televizor? De ce nu incerci jurnalismul?

Al treilea pas in a reusi este sa iti oferi posibilitatea sa gresesti !
Citeam intr-una dintre cartile mele de Creative Writing ca trebuie sa iti oferi ocazia din cand in cand sa gresesti. Da, ai auzit bine! Niciodata nu o sa ajungi editor din prima, sau manager intr-o institutie, daca printre pasii care te duc catre acea functie nu s-a numarat ”greseala”.
Altfel, nu poti invata. E OK, suntem oameni si printre caracteristicile noastre se numara capacitatea de a gresi. insa, greseala poate fi fatala daca nu inveti din ea. Nimeni nu te va lasa din prima sa faci o operatie la care ai visat de cand erai mic. Trebuie sa faci lucruri mai mici, pentru a le construi pe cele mari.

Orgoliul din mine rar m-a lasat sa arat celorlalti ca greseam. Nu voiam sa gresesc. Dar acum realizez ca nu as fi ajuns niciodata acum, aici, daca nu invatam din greseli. Si mai mult, nu imi pare rau de nicio greseala pe care am facut-o, caci toate mi-au oferit o incredere mult mai mare in mine si m-au invatat ceea ce cartile nu imi spusesera niciodata.

Al patrulea pas – nimeni nu umbla in papucii tai !
De multe ori ii lasam pe altii sa ia decizii in viata noastra.
De multe ori ne lasam acaparati de parerile celorlalti si manati de sfaturile lor.
Nu este gresit, dar ce trebuie sa stim din asta este ca orice decizie pe care o facem are consecinte, pe care DOAR noi le suportam, nu si ceilalti.
Este asa de usor sa dai sfaturi. Dar nu totdeauna aceste sfaturi sunt benefice.

Trebuie sa constientizezi ca TU ESTI SINGURUL care stie secretul despre tine. Tu esti singurul care mergi pe drum, singurul care va suporta consecintele alegerilor pe care le-ai facut.

Probabil prietena ta si-a dat cu parerea ca nu ai deloc cunostintele necesare pentru un test, asa ca nu te-ai dus. Dupa ce ai vazut subiectele ce simple erau, nu?

Trebuie sa invatam sa ne focalizam pe ceea ce suntem noi, nu pe ceea ce vor ceilalti de la noi.

Defineste-te, cauta-ti calitatile si nu lasa niciun vis ne-indeplinit daca aia este tot ceea ce iti doresti.

Nu stii la ce esti bun? Acorda-ti un timp si le vei descoperi cu siguranta, doar tu esti cel care te cunosti cel mai bine. Nu lasa parerile celorlalti sa iti spuna ca nu poti face ceea ce ti-ai dorit toata viata. Si, cel mai important, Niciodata nu este prea tarziu sa faci ceea ce iti doresti!

children_safety2

TU ESTI SINGURUL CARE VA SUPORTA CONSECINTELE.

p.s. Atunci cand mi-am ales facultatea, m-am focalizat pe abilitatile mele. Vorbeam mult, imi placea sa scriu, ma delectam cu lectura, eram mult prea curioasa, chiar imi puneam intrebari legate de politica. Ei bine, cam asta ar fi profilul unui jurnalist.

Acum, dupa ce am terminat facultatea, m-am hotarat ca vreau mai mult, asa ca m-am dus catre brand management, si va zic sincer ca habar nu am cu ce se mananca meseria. Important era ca ma incradram printre abilitatile necesare.

Comentează:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s