Adevărul despre invazia „refugiaţilor” musulmani coordonată de ISIS


isis-cnnZilele trecute o cunoştinţă mai veche m-a invitat într-o seară la un pahar de vin roşu demisec pe o terasă cu specific românesc de pe malul laculului de la mine din cartier. Această cunoştinţă a fost membru al trupelor speciale sovietice din vremea URSS. El mi-a expus o teorie interesantă despre actuala şi inopinata invazie a refugiaţilor musulmani, cu apucături şi trăsături islamiste. Totul a început de la evenimentul Charlie Hebdo, din 7 ianuarie, când au fost asasinaţi mai mulţi caricaturişti şi jurnalişti francezi în centrul Parisului, deşi redacţia era păzită de poliţişti şi monitorizată de DST. Comandoul jihadist prin execuţia sumară şi punctuală a arătat Europei că islamiştii de la ISIS de fapt controlează din punct de vedere al siguranţei publice continentul, adică mai pe româneşte fac ce vor în Uniunea Europeană, asta în timp ce NATO se plimbă cu vapoarele pe Marea Neagră, pe banii noştri din taxe şi impozite. ISIS duce un război asimetric împotriva Europei, iar noi răspundem cu metode învechite ca în secolul XX. În luna februarie Statul Islamic a ameninţat public că va invada până în toamnă Europa cu 100.000 de luptători. Ei au arme cumpărate de la ucraineni. Atunci diplomatul român Siviu Crăiescu a tras un semnal de alarmă neluat în seamă de SRI sau serviciile secrete occidentale. “Statul Islamic depăşeşte dimensiunile unei organizaţii teroriste tipice. El este organizat ca o armată neregulată de tip reţelar, care numără 100.000 de agenţi înarmaţi, dintre care 40.000 occidentali, dar şi sute de mii de simpatizanţi. Resursele se ridică la 2.000.000.000 de dolari, plus accesul la resurse nonfinanciare, în special resursele de petrol din zonă.” Citește în continuare

Cel mai mare aparat de represiune – Statul –


Statul captiv – cel mai mare aparat de represiune

Part II / Part I

Cercetătorul Ioan RoşcaJudecarea genocidului comunist a fost blocată în mod constant şi sistematic de un aparat judiciar criminal, care s-a solidarizat cu călăii regimului, şi care, în loc să îi arunce după gratii şi să facă dreptate, s-a ocupat cu meticulozitate de acoperirea atrocităţilor comise de aceştia, a fost concluzia la care a ajuns, după ani de experienţe nefericite în domeniu, cercetătorul Ioan Roşca. 

Declaraţia a fost făcută în cadrul celei de-a şasea ediţii a Zilelor Rezistenţei Naţionale, dedicată împlinirii a 70 de ani de la instaurarea comunismului în România.

Genocidul comunist, o realitate ignorată de Justiţie

„În anul 2005, mi-am părăsit poziţia de cercetare din Canada şi am venit la Bucureşti în dosarul Mineriadei din 1990, eu fiind unul dintre liderii din Piaţa Universităţii. Am venit la acest proces şi am constatat că generalul Dan Voinea cu echipa lui studia detaliile din decembrie, studia detaliile din iunie, dar nu le aşeza pe procesul genocidului comunist, ca şi cum noi nu de asta ne-am dus acolo în piaţă, ca şi cum problema nu era că noi voiam să cadă regimul comunist şi să se intre în Securitate şi să-i scoatem odată de la putere, ca şi cum nu ştiu ce făceam pe acolo. (…)

A durat cât a durat, sar toate detaliile, ce vă imaginaţi că s-a întâmplat?! În momentul în care Ion Iliescu a ajuns pe lista inculpaţilor, cu o săptămână înainte de inculparea lui oficială, prin nişte intervenţii mai mult decât oculte, dosarul a fost luat de la echipa militară… dar exact în clipa inculpării, mă refer la dosarul Mineriadei şi al Decembriadei, au fost luate şi comutate la o echipă civilă condusă de un procuror, Marius Iacob”, a amintit Ioan Roşca.

Dacă citiţi mărturiile din cele 49 de volume cu victimele comunismului o să vedeţi ce au declarat oamenii şi ce a considerat justiţia română „că nu dovedeşte nimic”.

Văzând că ancheta desfăşurată de generalul Dan Voinea nu lega faptele de genocidul comunist,  cercetătorul a decis, în 2006, să ia atitudine pe cont propriu. Citește în continuare

Cel mai mare aparat de represiune – Statul –


Statul captiv – cel mai mare aparat de represiune

Part I / Part II

Cercetătorul Ioan Roşca (Eugen Horoiu - Epoch Times România)

Cercetătorul Ioan Roşca

Au trecut mai bine de 25 de ani de la căderea comunismului şi, cu toate acestea, victimelor acestui regim criminal adus cu tancurile sovietice nu li s-a făcut încă dreptate. Călăii lor, cei care mai sunt încă în viaţă, umblă astăzi în libertate, iar mulţi dintre ei se bucură de pensii îndestulătoare, ce par a fi direct proporţionale cu atrocităţile comise în tinereţe. Cine e de vină pentru situaţia asta absurdă? Complicii lor din justiţie şi păpuşarii din spatele scenei, este de părere cercetătorul Ioan Roşca.

Într-un discurs susţinut în cadrul celei de-a şasea ediţii a Zilelor Rezistenţei Naţionale, dedicată împlinirii a 70 de ani de la instaurarea comunismului în România, Ioan Roşca a vorbit despre implicarea aparatului judiciar în executarea genocidului comunist şi în acoperirea acestuia după 1990.

„M-a interesat foarte tare modul în care a fost folosit statul întru distrugerea cetăţenilor prinşi sub el. M-a pasionat această cercetare a modului în care statul, care se presupune a fi un instrument întru beneficiul societăţii, odată uzurpat poate fi folosit de puteri criminale într-un mod aproape irezistibil. Aceasta a fost tema centrală a studiului meu, să văd până unde poate merge distructivitatea, nocivitatea şi criminalitatea statală, odată ce statul este uzurpat. Şi în mod deosebit din stat m-a interesat aparatul justiţiei care s-a dovedit consecvent criminal. 25 de ani am dedicat acestei cercetări în urma căreia am înţeles importanţa continuităţii aparatului judiciar în executarea crimei, genocidului comunist, şi în acoperirea ei după 1990.

Când ne ocupăm de cei care sunt implicaţi în acoperirea genocidului comunist şi în protejarea autorilor lui?

Nu ar fi fost posibil nimic din acest blocaj dacă nu ar fi avut loc continuitatea judiciară. Sigur, nu este singurul motiv – putem vorbi de urmaşii puterii comuniste care s-au înpatronat după 1990, de atitudinea populaţiei, de fenomenul Piteşti generalizat care a făcut ca mulţi oameni să fie reeducaţi, uneori chiar şi o parte dintre victime care au fost moleşite de timp, amărâte de deziluzii, eu am fost aproape de unele dintre ele şi am măsurat uriaşa lehamite care le-a apucat văzând că nu se mai face dreptate şi crezuseră că măcar după 90 o să se poată face puţină dreptate… deci au fost şi chestiunile astea”, a declarat cercetătorul.

Prescripţia crimelor comunismului – un argument fals

Ioan Roşca povesteşte că, în octombrie 1990, a făcut săpături la Dealul Mărului şi a scos personal 11 cadavre din prima groapă de acolo, după care a mai găsit alte 6 cadavre la Dealul Balaurului, lângă Piatra Neamţ.

„Am depus plângere la procuratură şi a durat 4 ani cercetarea şi cu ajutorul domnului general Dan Voinea am recuperat acest dosar cu toate cercetările în el şi cu concluzia finală NUP – neînceperea urmăririi penale – pentru că s-ar fi prescris crima. Atenţie! S-ar fi prescris în 1994. Juridic este foarte important. Având în vedere că au murit majoritatea torţionarilor, majoritatea victimelor, preocuparea mea este să ne ocupăm, dincolo desigur de eventuala încercare de a-i pedepsi pe autorii genocidului comunist, de pedepsirea celor care au blocat acest proces în ultimii 25 de ani. Sunt mai tinerei, s-ar putea… dacă am vrea.”, a rememorat cercetătorul. Citește în continuare

Codul sclaviei moderne din Romania de dupa ’89

Reprezentative


Romania Mare→ Odată cu trecerea timpului devin tot mai clare obiectivele urmărite de către străinii care au luat puterea în România, după lovitura de stat din decembrie 1989, respectiv: jefuirea uriaşei Avuţii Naţionale; transformarea ţării într-o colonie; Holocaustul împotriva Poporului Român, Adevaratul Popor Ales de Bunul Dumnezeu, care trăieşte de mii de ani în Grădina Maicii Domnului, în Dacia Mare; realizarea proiectului „Israel în România”, prin „mutarea” acestui stat din Orientul Apropiat într-una din provinciile istorice moştenite de români de la strămoşii pelasgi-traci-geţi-daci, care au dat omenirii cea mai veche civilizaţie din Europa. – Pentru realizarea acestor obiective, pe baza unui plan ultra-secret şi diabolic, s-a procedat astfel, după lovitura de stat din decembrie 1989:

  • În funcţiile importante din conducerea Statului Român au fost numiţi sau aleşi (prin fraudarea alegerilor ) nu români, ci alogeni, aproape toţi din aceiaşi etnie cu Silviu Brucan. Sunt mulţi români care încă nu ştiu că în funcţia de Preşedinte al României s-au aflat numai alogeni. Guvernatorul Băncii Naţionale a României este, de 21 de ani, alogenul Mugurel Constantin Isărescu. De ce? Este o întâmplare sau o strategie? De ce în C.V.-urile preşedinţilor Ion Iliescu, Emil Constantinescu şi Traian Băsescu nu apar informaţii despre identitatea şi etnia părinţilor, bunicilor şi străbunicilor, dar nici a soţiilor? Le este ruşine sau au ceva important de ascuns? Mulţi români nu ştiu că în Guvernul Petre Roman au fost numiţi numai miniştrii alogeni, de aceiaşi etnie cu Silviu Brucan. Foarte mulţi români nu ştiu că, de 21 de ani, peste 60% dintre primii-miniştrii, miniştrii, parlamentarii, conducătorii Serviciilor Secrete, liderii ai actualelor partide parlamentare sunt alogeni, cei mai mulţi din aceiaşi etnie cu Silviu Brucan. În România sunt circa 9% dintre cetăţeni care aparţin minorităţilor etnice, dar în funcţiile de conducere ale Statului Român sunt între 50 şi 80 % alogeni. De ce şi în ce scop? Pe această temă, genialul Mihai Eminescu scria în ziarul „Timpul”, din 5 decembrie 1882, astfel: „Politica străină, împreună cu străinii care ne guvernează, tind la substituirea elementului român prin scursuri din toate unghiurile lumii”. Citește în continuare